Retail & Consumer

Criza alimentară: Cum se poate adapta industria agri acestui context advers evaluând 4 aspecte cheie pentru activitatea sa

Chiar și înainte ca pandemia COVID-19 să perturbe lanțurile de aprovizionare și să afecteze veniturile personale, multe țări se confruntau cu crize alimentare acute, din cauza conflictelor, a condițiilor socio-economice, a riscurilor naturale, a schimbărilor climatice și a dăunătorilor. Războiul din Ucraina a adus un risc suplimentar pentru securitatea alimentară globală cu repercusiuni asupra prețurilor la alimente, la energie și îngrășăminte și a aprovizionării cu cereale care afectează în principal țările dependente de importuri.

Chiar și înainte ca pandemia COVID-19 să perturbe lanțurile de aprovizionare și să afecteze veniturile personale, multe țări se confruntau cu crize alimentare acute, din cauza conflictelor, a condițiilor socio-economice, a riscurilor naturale, a schimbărilor climatice și a dăunătorilor. Războiul din Ucraina a adus un risc suplimentar pentru securitatea alimentară globală cu repercusiuni asupra prețurilor la alimente, la energie și îngrășăminte și a aprovizionării cu cereale care afectează în principal țările dependente de importuri.

În contextul actual, odată cu creșterea semnificativă a costurilor materiilor prime, producătorii de alimente au fost nevoiți să își ajusteze prețurile pentru a atenua pierderile și a menține profitabilitatea. Producătorii de alimente ajung să majoreze prețurile pentru consumatori odată ce epuizează alte opțiuni. Dar, deși creșterea prețurilor a ajutat companiile în ultimele luni, nu este o strategie sustenabilă pe termen lung, ele trebuind să găsească și alte strategii pentru a atenua presiunile.

Având în vedere o astfel de volatilitate, companiile din întreaga industrie alimentară sunt obligate să se adapteze pentru a limita impactul asupra producției, a aprovizionării și a propriilor performanțe financiare. Aceste provocări însă pot oferi și calea spre noi oportunități de creștere. Iată patru aspecte cheie pe care trebuie să le aibă în vedere:

Consolidarea întregului lanț valoric Pentru a reacționa mai rapid la condițiile de piață în schimbare și pentru a avea o mai mare vizibilitate asupra producției și a cererii consumatorilor, companiile  agroalimentare trebuie să dețină un control mai mare asupra lanțului lor de aprovizionare. Prin dezintermediere, companiile au o capacitate mai mare de a absorbi mai ușor fluctuațiile de prețuri, având în vedere că prețurile de consum sunt mai stabile decât cele ale materiilor prime, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra profitabilității. Vizibilitatea întregului lanț de aprovizionare oferă o mai mare transparență și reduce îngrijorările legate de siguranța alimentară nu numai pentru sectorul alimentar, ci și pentru consumatori.

Diversificarea ofertelor prin lărgirea rețelelor de aprovizionare și prin extinderea gamei de produse și a amprentei clienților permite companiilor să își reducă dependența de un singur produs sau de o singură piață, explorând în același timp oportunitățile de creștere. Pentru companiile  agricole, acest lucru este esențial pentru a ține pasul cu cererea tot mai mare a consumatorilor și pentru a permite o creștere durabilă pe termen lung.

Îmbunătățirea rezilienței financiare a unei societăți  permite o mai mare capacitate de a rezista la șocurile de piață pe termen scurt; acest lucru poate fi realizat pe plan intern prin consolidarea bilanțurilor sau pe plan extern prin injecții de capital de la investitori terți. O serie de investitori financiari au investit în mod activ în spațiul agroalimentar, investițiile în tehnologiile agroalimentare și alimentare crescând cu aproape 400% între 2014 și 2020.

Crearea de valoare pentru toate părțile interesate În general, modul în care companiile din sectorul alimentar conservă și creează valoare este esențial în climatul actual. Atenuarea împotriva presiunilor externe și reevaluarea periodică a obiectivelor este locul în care întreprinderile pot adăuga cu adevărat valoare și asigura succesul pe termen lung. 

Dacă ne uităm la experiențele trecute, vedem că în timpul crizei alimentare din 2007-2008, creșterea bruscă a prețurilor mondiale la alimente a determinat 33 de țări să impună restricții temporare la exportul de alimente pentru a-și proteja populația de creșterea prețurilor interne. În mod similar, în primul val de blocaje Covid-19, 22 de țări au început să impună restricții la export și să reducă tarifele la importul de alimente pentru a reduce prețurile interne ale alimentelor. Încercând să protejeze astfel piața internă, aceste măsuri exacerbează de fapt problema la nivel mondial prin crearea de penurii de alimente și creșterea și mai mare a prețurilor, arată raportul ”Driving growth and value creation amid high food prices”, realizat de PwC. 

În concluzie, ne așteptăm ca această criză alimentară să continue pe termen lung, iar companiile ar trebui să își adapteze strategiile și să acționeze acum pentru a reduce consecințele negative.

Share
Share
Share