Angajatorii au trei opțiuni pentru a acorda angajaților beneficii pentru vacanță, respectiv vouchere de vacanță, contravaloarea cheltuielilor cu serviciile turistice și/ sau de tratament, inclusiv transportul pe perioada concediului, și, nu în ultimul rând, primele de vacanță, fiecare cu un regim fiscal complet diferit, fiind parțial sau total scutite de taxe. Despre aceste beneficii, avantajele lor și aspectele la care trebuie sa fie atenți angajatorii au discutat Bogdan Cârpă-veche, Director People Organisation PwC România, și Alexandra Gașpar, Senior Manager și Lider pentru servicii de Payroll și HR în PwC România.
Puteți urmări PwC Tax Talks aici:
Câteva declarații din acest episod:
Din ianuarie 2024, voucherele de vacanță sunt supuse unui nou regim, dar păstrează un avantaj fiscal prin netaxarea contribuției la pensie. Voucherele de vacanță nu sunt incluse în categoria beneficiilor pentru care se aplică plafonul de 33%, dar avantajul la acordarea acestui beneficiu este plafonul anual de maximum șase salarii de bază minime brute pe țară, garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal. Recomandăm angajatorilor să acorde o atenție suplimentară la încadrarea în plafon.
Pe de altă parte, această categorie de beneficii poate fi utilizata exclusiv pe teritoriul României. Un alt aspect de care angajatorii trebuie să țină cont este acela că pentru acordarea voucherelor trebuie să încheie un contract de prestări servicii cu emitenții care pot desfăşura activitatea specifică de acordare a tichetelor de vacanţă. Mai mult, acordarea voucherelor de vacanță trebuie menționată în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă, acolo unde e cazul.
Spre deosebire de voucherele de vacanță, pentru contravaloarea serviciilor turistice și de tratament pentru angajați și membrii de familie nu este limitarea la teritoriul României.
Contravaloarea serviciilor turistice este scutită de taxe salariale, impozit pe venit și contribuții sociale în limita unui câștig salarial mediu brut pe an, de 7.567 RON. Un alt aspect important este că serviciile turistice se încadrează și în plafonul anual de 33%.
Angajatorii au obligația să stabilească ordinea de prioritate în acordarea beneficiilor. În situația în care acestea depășesc acel plafon de 33%, veniturile se consideră venituri de natură salarială și sunt automat supuse impozitării și taxării cu contribuțiile sociale. Suplimentar, ar trebui avută în vedere documentarea sau taxarea – acordarea acestei categorii de beneficii trebuie menționată fie în regulamentul intern, fie în contractele individuale de muncă.
Nu poate fi aplicat tratamentul fiscal favorabil atât pentru vouchere de vacanță, cât și pentru contravaloarea serviciilor turistice. Deci angajatorii și angajații trebuie să decidă ce aleg, astfel încât să fie mai avantajați din punct de vedere fiscal.
Urmăriți alte podcasturi pe teme de fiscalitate pe blogul PwC România aici.
