România stă bine la relația pacient-medic, dar sănătatea populației, încrederea în sistem și serviciile digitale de sănătate sunt mult în urma altor țări europene, arată un nou raport bazat pe sondajul internațional PaRIS al OCDE.
Doar 43% dintre românii de peste 45 de ani cu boli cronice spun că au o stare generală bună de sănătate, cu mult sub media OCDE, de 66%. Și la capitolul sănătate fizică, România are un scor de 52%, față de 70% în țările OCDE. Pacienții cronici români se simt, așadar, mai limitați de problemele de sănătate decât cei din alte state dezvoltate.
Relația cu medicii, punctul forte
Paradoxal, pe fundalul acestei stări de sănătate precare, experiența directă a pacienților din România cu medicii de familie și cu furnizorii de servicii medicale este, în multe privințe, pozitivă.
Astfel, 78% dintre respondenți spun că beneficiază de o bună coordonare a îngrijirii, iar 92% descriu o îngrijire „centrată pe pacient” – medici care ascultă, explică și țin cont de nevoile și preferințele lor.
România stă bine și la capitolul continuitate: 73% dintre pacienți au o relație de lungă durată cu medicul lor principal, față de 57% la nivel OCDE. Pentru persoanele cu trei sau mai multe boli cronice, 80% au primit în ultimul an o revizuire a medicației, semn că medicii urmăresc tratamentele și riscurile asociate. Cu alte cuvinte, la nivel de relație umană, sistemul românesc reușește să păstreze apropierea și stabilitatea, chiar dacă resursele sunt limitate.
Digitalizare aproape inexistentă, consultații prea scurte, încredere modestă
Când vine vorba de instrumente moderne și de digitalizarea sistemului, România este mult în urma altor țări OCDE. Doar 7% dintre respondenți se declară încrezători în folosirea informațiilor medicale online, ceea ce indică un nivel foarte scăzut de alfabetizare digitală în sănătate. Acest lucru pune bariere serioase în calea telemedicinei, a platformelor digitale și chiar a unor surse elementare de informare.
Timpul de consultație este și el o problemă: numai 15% dintre pacienți spun că au avut consultații mai lungi de 15 minute, insuficient pentru cineva cu multiple afecțiuni, care are nevoie de explicații, ajustări de tratament și consiliere.
De asemenea, integrarea informațiilor medicale aproape că nu există: doar 5% dintre pacienți raportează schimb electronic de dosare între furnizori, ceea ce fragmentează îngrijirea, mai ales când pacientul ajunge la medici sau spitale diferite.
Astfel, încrederea pacienților români în sistemul de sănătate este de 52%, sub media OCDE de 62%. Pe de altă parte, numai 42% dintre respondenți au încredere în propria capacitate de a-și gestiona boala cronică. Așadar, mulți pacienți nu se simt nici suficient de sprijiniți, nici suficient de pregătiți să-și controleze afecțiunile, ceea ce se traduce în complicații, internări repetate și costuri mai mari.
Speranță de viață mai mică, finanțare redusă, inegalități mari
Aceste rezultate reflectă handicapurile majore ale sistemului românesc de sănătate față de cele din țările dezvoltate.
În România, speranța de viață la naștere este de 75,3 ani, mult sub media UE de 80,1 ani, iar românii în vârstă se bucură de o sănătate bună mai puțini ani decât omologii lor europeni. Mortalitatea prevenibilă și tratabilă rămâne ridicată, mai ales din cauza bolilor cardiovasculare, pneumoniei și afecțiunilor legate de consumul de alcool.
De asemenea, cheltuielile pentru sănătate în România sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeană: 1.663 de euro pe cap de locuitor, adică 6,5% din PIB. Aproape 5% din populație se confruntă cu nevoi medicale nesatisfăcute, de peste două ori media UE, costurile și lipsa personalului fiind principalele bariere. Disparitățile regionale sunt și ele adânci: pentru mulți locuitori din mediul rural, accesul la servicii este limitat de distanță, infrastructură și deficitul de medici.
În ciuda acestor probleme, România a crescut investițiile în sănătate în ultimii ani, sprijinită de fonduri europene și de Planul Național de Redresare și Reziliență.
Cum poate fi îmbunătățit sistemul
Așadar, sistemul de sănătate din România pare să ofere o îngrijire mai apropiată de pacient în comparație cu alte țări OCDE, dar este slab integrat și nepregătit pentru era digitală, oferind acces inegal la servicii diferitelor categorii sociale.
Raportul indică și ce ar trebui făcut. În primul rând, trecerea la îngrijirea în echipă, cu medici, asistente, farmaciști, asistenți sociali și specialiști în sănătate mintală, este esențială pentru pacienții cronici, ale căror probleme sunt medicale, dar și sociale și psihologice.
În al doilea rând, pacienții cu multiple afecțiuni au nevoie de consultații mai lungi, care să permită evaluări cuprinzătoare și decizii luate împreună cu medicul. În al treilea rând, investițiile în sănătatea digitală – dosare electronice interoperabile, telemedicină, platforme care conectează medicina de familie, specialiștii și spitalele – trebuie însoțite de creșterea alfabetizării digitale în rândul populației, pentru ca tehnologia să poată fi folosită în mod real.
Modelele de plată ar trebui, de asemenea, să se mute treptat de la logica „plătim actul medical” la „plătim valoarea pentru pacient”, recompensând prevenția, controlul mai bun al bolilor cronice și reducerea internărilor evitabile. În paralel, politicile sanitare trebuie gândite împreună cu cele sociale, iar indicatorii raportați de pacienți – cum se simt, ce trăiesc – trebuie integrați în sistemele de monitorizare și acreditare, pentru mai multă transparență și responsabilitate.
Participarea României la inițiativa PaRIS marchează un moment important în parcursul de reformă. Următorii pași vizați includ elaborarea unui raport național anual bazat pe rezultatele raportate de pacienți, folosirea acestor date în deciziile de politică și finanțare și participarea la viitoarele cicluri PaRIS pentru a urmări progresul și a stimula îmbunătățirea continuă.
România pornește cu un atu rar într-un sistem subfinanțat: relații bune între pacienți și medici. Cu investiții în digital, în echipe de îngrijire și în modele de plată orientate spre rezultate, mai mulți pacienți din România ar putea beneficia de sănătate mai bună și viață mai lungă.
Articolul este un rezumat al prezentării susținute la Conferința Internațională PaRIS – „Rezultatele ciclului I și direcții pentru ciclul II”, organizată de Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS).
