Daniela Dinu
Prețurile de transfer vor dicta ce va impozita fiecare țară din rezultatul activității grupurilor de companii când acest an dificil se va încheia sau, mai bine spus, cât va pierde fiecare odată ce grupurilor le vor fi recunoscute pierderile. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), unul dintre organismele internaționale de reglementare în materie, ridică acum întrebarea dacă actualul cadru de reglementare la nivel global, conceput înaintea crizei COVID-19 mai este suficient. Cum ar trebui să funcționeze principiul valorii de piață, atâta timp cât recomandările OCDE sunt, în general, orientate către aplicarea regulilor fiscale într-un mediu economic predictibil? La nivel de principiu, reglementările de prețuri de transfer obligă grupurile de companii să realizeze tranzacțiile ca și cum ar fi entități independente, respectiv prețurile la care își vând bunurile, prestează serviciile sau împrumută fonduri să fie aliniate cu cele ale pieței. Însă oprirea activităților economice, pe fondul crizei COVID-19, a forțat grupurile de companii să recurgă la anumite măsuri de răspuns, atipice în raport cu regulile standard.
Vor fi adaptate reglementările globale actualului context? Comunicarea OECD arată că ne aflăm în pragul apariției unor noi recomandări / reguli specifice care vor fi relevante spre finalul anului inclusiv pentru multe companii din România în principal cu capital străin.
Când regulile par să nu mai funcționeze
Una dintre temele de interes aduse în dezbatere o reprezintă schemele de sprijin guvernamental oferite în diferite țări. Pot grupurile de companii care primesc sprijin substanțial în țara în care se află sediul central (sau compania mamă) să ofere mai departe sprijin și companiilor românești afiliate? Întrebarea poate fi, de asemenea, ridicată, vice versa, când sprijinul este oferit din România.
La fel de disputată poate fi și situația în care o societate a grupului are rezultate mai slabe, fiindcă nu a recurs la schemele de sprijin disponibile local, ca urmare a unei decizii de grup, deși local acest lucru ar fi fost preferat. Este încă neclar dacă acest fapt îi va afecta poziția fiscală și cum ar trebui o astfel de societate să își justifice opțiunile economice realistic posibile.
Tot la nivel de principiu, OCDE promovează ca reper alocarea profiturilor mari (sau a pierderilor, după caz) către țările și respectiv societățile unde lucrează principalii decidenți pentru o anumită linie de afaceri. Asistăm totuși la o distanțare fizică între aceștia și locația respectivelor societăți. Dacă această situație este de durată, poate conduce la invalidarea modelului inițial de alocare a profitului în cadrul grupului, mai ales pentru grupurile care au angajați cheie în alte state.
Totuși, dacă Covid-19 este pentru moment un risc care nu ar fi putut fi previzionat și controlat de nimeni, teoria de mai sus privind principalii decidenți și arbitri de control al riscului economic ar putea să nu aibă relevanță într-o situație de hazard. Din nou, principiile OCDE sunt încă neclare pe acest palier, iar unele grupuri pot solicita să se admită împărțirea costurilor și pierderilor către toate societățile grupurilor.
Alte probleme vor apărea la documentarea valorii de piață a tranzacțiilor din cadrul grupurilor în fața ANAF. În mod tradițional, analizele statistice pe baza datelor din trecutul recent furnizau un reper rezonabil pentru tranzacțiile prezente. Acest lucru va fi acum lovit de incertitudine, având în vedere că anii anteriori nu seamănă deloc cu anul 2020.
Mai mult, OCDE recunoaște că grupurile care aveau în curs de derulare acorduri de preț în avans negociate cu autoritățile fiscale nu știu cum să reacționeze. Cum ar trebui să fie modificate sau suspendate aceste acorduri de preț în avans ale căror prezumții critice pot fi astăzi încălcate? Trebuie sau nu să existe flexibilitate din partea autorităților fiscale și cum se desfășoară renegocierile? Acestea sunt alte direcții asupra cărora e posibil ca OCDE să revină în perioada următoare cu noi recomandări.
Posibile răspunsuri de moment
În lipsa unor reglementări mai generoase, răspunsul la întrebarea de bază despre cum s-ar comporta terții (societăți care nu sunt într-o relație de afiliere la un grup) ar trebui să salveze situația. Așadar, încă o dată OCDE susține că valoarea de piață stă în acest principiu care nu ar trebui abandonat. Există cazuri în care terții au modificat sau ignorat clauzele contractuale semnate. Trebuie deci analizat în ce măsură companiile pot proceda similar pentru contractele pe care le au încheiate în interiorul grupului.
În alte cazuri, ca răspuns la criza COVID-19, terții depășesc obligațiile lor contractuale. Acest lucru a fost observat în cazul unor modele de afaceri integrate care implică terți (cum ar fi distribuitori auto terți sau francizați independenți). Spre exemplu, atunci când un producător sau un francizor depășește cu mult obligațiile sale contractuale în furnizarea de asistență financiară celeilalte părți, posibil în vederea păstrării propriei viabilități financiare pe termen lung.
Prin urmare, OCDE sugerează că abordarea convențională în baza analizării contractelor ar trebui dublată de o analiză economică mai largă, pentru a stabili reperul de preț de transfer pentru scopuri fiscale.
O direcție de analiză economică mai largă, testată de PwC în zona prețurilor de transfer și în criza anterioară începută în anul 2008, ar putea fi ca societățile din grupuri de companii să își justifice rezultatele prin corelație statistică cu impactul dat de scăderea PIB-ului în respectiva zona în care operează.
Dar acest demers este acum în stadiul de estimare grosieră, cât timp impactul Covid-19 asupra PIB-ului în diverse țări este disputat la nivel de prognoză. Există totuși un avans tehnologic al instrumentelor de lucru din zona de business analytics / business intelligence care va permite modelarea tuturor scenariilor de lucru care pot apărea.
Deznodământul, spre finalul anului
Până când OCDE va emite, eventual, noi recomandări, tranzacțiile între grupurile de companii se vor fi derulat în anul 2020 sub condițiile economice ale pandemiei. Efectele fiscale vor trebui analizate totuși mai degrabă mai devreme decât mai târziu, iar în a doua parte a anului, va fi imperios necesar ca acestea să fie tranșate, odată ce termenele de raportare a rezultatelor fiscale în fiecare țară se vor apropia.
