Reducerea fenomenului insolvenței companiilor constituie o preocupare la nivelul tuturor statelor, în special în condițiile crizelor economice, când numărul companiilor aflate în dificultate crește. Odată cu transpunerea în legislația națională a Directivei UE nr. 1023/2019 prin Legea nr. 216/2022 a fost modificată și completată Legea nr. 85/2014, cadrele de restructurare preventivă fiind reconfigurate cu scopul asigurării unor pârghii mai eficiente de salvare a companiilor ce înregistrează dificultăți, pentru a-și putea restructura afacerile și a evita insolvența. În acest context, procedura concordatului preventiv a fost ajustată, facilitând obținerea de către societățile aflate în dificultate a aprobării Planului de restructurare de către creditori.
Cum este în prezent Concordatul preventiv?
Concordatul este o procedură judiciară de prevenire a insolvenței, a cărei deschidere suspendă executările silite, iar debitorul își redresează activitatea și își achită total sau parțial creanțele afectate în baza unui plan de restructurare votat de creditorii ale căror creanțe sunt afectate și care va fi omologat de judecătorul-sindic, după verificarea îndeplinirii condițiilor de legalitate. Acesta oferă societății aflate în dificultate posibilitatea de redresare pe baza unui Plan de restructurare, care trebuie să prevadă și modalitatea de achitare a creanțelor față de toți sau o parte dintre creditori (creditorii afectați prin concordat) și care, după ce va fi aprobat de acești creditori, va fi omologat de către judecătorul sindic.
Ce societăți pot accesa procedura și cine mai poate solicita deschiderea acesteia
Procedura poate fi accesată de debitorii aflați in dificultate, respectiv in orice împrejurare care determină o afectare temporară a activității ce dă naștere unei amenințări reale și grave la adresa capacității viitoare de a-și plăti datoriile la scadență, dacă nu sunt luate măsuri adecvate. Administratorul concordatar va atesta starea de dificultate, judecătorul sindic urmând să pronunțe hotărârea de deschidere a procedurii de concordat și în funcție de îndeplinirea acestui criteriu. Noua reglementare recunoaște și creditorilor dreptul de a formula cererea de deschidere a procedurii concordatului, dacă obțin acordul debitorului.
Planul de restructurare, documentul care stă la baza procedurii Concordatului
După deschiderea procedurii, Administratorul concordatar sau Debitorul, asistat de acesta, întocmește Planul de restructurare. O parte semnificativă din strategia de abordare a Planului va fi împărțirea creanțelor în afectate (supuse unui discount sau eșalonate) și neafectate (ce urmează a fi achitate conform titlurilor de creanță), doar creditorii cu creanțe afectate putând participa apoi la votul asupra Planului.
Planul va conține în esență măsurile adecvate pentru redresare și o analiză privind situația economică a debitorului, situația salariaților precum și o descriere a cauzelor și a nivelului stării de dificultate. Pot fi abordate mai multe tipuri de măsuri care stau la baza Planului de restructurare, în funcție de resurse, specificul afacerii, condițiile pieței și scopul propus, cum ar fi restructurarea operațională, valorificarea activelor, a întreprinderii ca ansamblu independent, reorganizarea persoanei juridice (fuziune sau divizare), modificarea structurii capitalului social (majorare de capital, cooptarea de noi asociați, conversia creanțelor în acțiuni cu majorarea capitalului social). Pentru stimularea resurselor redresării, eventualele finanțări noi sau intermediare vor beneficia de un privilegiu asupra bunurilor negrevate ale Debitorului. Programul de plăți către creditori, poate să prevadă o perioadă de maxim 48 de luni (majorată cu 24 de luni față de reglementarea anterioară), ce poate fi prelungită cu 12 luni de judecătorul sindic pe baza unei solicitări motivate. Procentul minimal de achitare a creanțelor în primul an a fost redus de la 20% la 10%. Plățile prevăzute trebuie corelate cu bugetul de venituri și cheltuieli și fluxurile financiare estimate pe durata de derulare a acestuia. Planul trebuie să cuprindă simularea distribuirilor de care ar beneficia creditorii afectați în cazul scenariului următoarei alternative optime, care poate fi chiar falimentul, realizată pe baza unui raport de evaluare a activelor precum și prezentarea comparativă a acestor distribuiri cu cele prevăzute prin planul de restructurare. Pentru situația în care se propun reduceri de creanțe bugetare se menține obligația efectuării testului creditorului privat.
Avantaje oferite de noul Concordat preventiv în scopul facilitării negocierilor cu creditorii și al supraviețuirii afacerii până la aprobarea Planului
Comparativ cu Acordul de restructurare, îndată după deschiderea procedurii și până la omologarea Planului de către judecător, procedurii concordatului i se atașează de drept efectul suspensiv al tuturor executărilor silite, în condițiile legii, pentru un termen de 4 luni, ce poate fi prelungit motivat până la 12 luni în anumite condiții, cu anumite excepții prevăzute de lege. Pe durata suspendării executărilor silite, nu se poate deschide procedura insolvenței debitorului, pe când în vechea reglementare interdicția deschiderii procedurii insolvenței intervenea abia după omologarea concordatului de către judecătorul sindic. Se reglementează totodată suspendarea de drept, odată cu suspendarea executărilor silite, pe durata acesteia, și a curgerii dobânzilor, penalităților de întârziere și a oricăror altor cheltuieli aferente creanțelor afectate, până la data omologării planului. Ulterior omologării, regimul accesoriilor va fi cel prevăzut de plan.
Partenerii contractuali din contractele esențiale, necesare pentru continuarea activității curente, inclusiv cele care au ca obiect furnizarea unor bunuri sau servicii, a cărei suspendare ar duce la întreruperea acesteia nu pot refuza executarea contractelor, cere rezilierea, executarea în mod anticipat sau modifica aceste contracte în detrimentul debitorului, pentru creanțe născute anterior intervenirii suspendării executării, exclusiv pentru neplata creanțelor, cu condiția ca debitorul să respecte obligațiile care ajung la scadență în cursul suspendării executării silite.
În fine, finanțările intermediare, oferite până la omologarea unui Plan, vor avea un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitorului, libere de sarcini la momentul instituirii.
Cum se aprobă Concordatul preventiv de către creditori
Spre deosebire de cerința din vechea reglementare, care viza în orice situații obținerea unui prag minimal superior, de 75 %, care se aplica la totalul creanțelor acceptate și necontestate, acum pragul de aprobare este redus semnificativ, astfel cum vom arăta în continuare și se aplică doar la creanțele care se propun a fi afectate.
Categoriile de creanțe care votează Planul sunt cam aceleași cu cele din cadrul reorganizării, dar se remarcă o schimbare a ierarhiei creanțelor față de cea din reorganizarea judiciară, respectiv creditorii stabiliți ca fiind indispensabili sunt așezați înaintea creanțelor bugetare. Aceasta noua ierarhie poate favoriza succesul implementării Planului de restructurare, oferind societății in dificultate o pârghie de menținere si reconstrucție a relației cu furnizorii esențiali si totodată un posibil vot favorabil din partea acestora.
Totodată, pe baza unor criterii, acum se pot constitui sub-categorii de creditori care să aibă un tratament diferențiat în cadrul aceleiași categorii de creditori, spre deosebire de Acordul de restructurare. Votul în interiorul fiecărei categorii necesită însă majoritatea absolută a creanțelor din categorie.
Votarea Planului are in vedere trei paliere de exigență, ceea ce poate înlesni aprobarea: 1) aprobarea Planului de restructurare în cazul în care a fost votat de majoritatea absolută în cadrul fiecărei categorii de creanțe, 2) în cazul în care prima exigență nu este îndeplinită, Planul este considerat aprobat dacă este votat a) de o majoritate a categoriilor de creanțe, din care una trebuie să fie o categorie de creanțe care beneficiază de cauze de preferință sau orice altă categorie decât categoria prevăzută la finalul ierarhiei sau b) de cel puțin o categorie de creanțe cu drept de vot, alta decât o categorie care nu ar primi nicio plată în caz de faliment. În aceste două ultime situații, Planul se consideră aprobat chiar și cu votul a minim 30% din valoarea creanțelor afectate. Reglementarea are în vedere mecanism de reglare al asigurării unui tratament corect și echitabil prin raportare la ierarhia categoriilor de creanțe iar categoriile de creanțe care nu au votat planul trebuie să fie tratate mai favorabil decât orice altă categorie de rang inferior.
Efectele omologării Planului de restructurare
Principalul efect este acela că toate creanțele afectate sunt modificate din punct de vedere al termenului de plată și/sau al sumei pe care debitorul va fi obligat să o achite din totalul valorii creanței preexistente, activitatea trebuind restructurată conform măsurilor prevăzute de Plan. Planul va fi opozabil chiar și creditorilor afectați care nu au votat sau au votat împotrivă și nu va produce efecte directe față de creditorii neafectați. Pentru ca o reducere a creanțelor să rămână în vigoare Planul de restructurare trebuie să nu eșueze. Comparativ cu vechea procedură, după omologarea Planului procedura insolvenței nu se poate deschide la cererea creditorilor afectați (precum în procedura Acordului de restructurare), în timp ce procedura anterioară reglementa această interdicție fără distincție în funcție de autorul cererii, pe perioada derulării concordatului. Executările silite privind creanțele afectate se suspendă de drept după omologare, fiind suspendat și cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru realizarea acestora. Dobânzile aferente creanțelor afectate se achită conform Planului de restructurare. Impozitele datorate pentru reducerile de creanțe devin scadente după pronunțarea hotărârii prin care se constată îndeplinirea Planului de restructurare, prevedere inexistentă în forma anterioară a legii și care este similară cu cea din procedura de reorganizare. Creditorul cu creanță neafectată sau cel care a acumulat creanțe noi nu va putea începe executarea silită individuală fără să notifice în prealabil pe debitor. Debitorul beneficiază în plus de pârghia de a putea negocia timp de 30 de zile cu respectivul creditor condițiile de aderare la Planul de restructurare, inclusiv în privința acordării unei protecții corespunzătoare iar creditorul va fi obligat să participe la negocieri. După omologare, debitorul va avea conducerea activității sale și își va desfășura activitatea în limitele afacerii sale obișnuite, cu respectarea planului de restructurare iar administratorul concordatar va avea atribuții de supraveghere a activității debitorului și a modului de îndeplinire a Planului.
Concluzii
Prin procedura concordatului preventiv debitorul își poate restructura activitatea, în condițiile modificării cuantumului sau a termenului de plată a creanțelor afectate pe baza unui Plan de restructurare, păstrând conducerea asupra afacerii, cu avantajul conservării credibilității față de clienți și furnizori comparativ cu situația în care se află în procedura insolvenței. Deși este o procedură mai formalistă, cu grad mai mic de confidențialitate și mai puțin flexibilă față de Acordul de restructurare, Concordatul oferă pârghii suplimentare pentru realizarea negocierii și pentru asigurarea șanselor redresării până după omologare. Inspirate de principiile și obiectivele Directivei, modificările legislative aferente procedurii concordatului au fost orientate către: a) sporirea șanselor ca debitorul în dificultate să beneficieze de o aprobare a Planului de restructurare de către creditori, prin reconfigurarea mecanismului de vot; b) instrumente complementare care să sprijine negocierile cu creditorii și să crească șansele de redresare pe parcursul negocierilor; c) reglementări care aduc în mod obligatoriu la masa negocierilor și pe creditorii din afara cadrului concordatului (neafectați sau curenți) înainte de a iniția o procedură de executare silită. Rămâne ca societățile în dificultate, beneficiind de sprijinul unui practician în insolvență experimentat, în funcție de gradul de complexitate, configurația masei credale, istoricul relațiilor cu partenerii săi și posibilitățile reale pe care le are de negociere cu fiecare dintre creditori să opteze pentru una dintre cele două proceduri de prevenire a insolvenței, niciuna dintre acestea neconstituind rețeta universală pentru depășirea stării de dificultate.
