Cifrele și rezultatele financiare nu mai sunt suficiente pentru a convinge investitorii sau băncile să finanțeze dezvoltarea unei companii, accentul fiind pus tot mai mult pe impactul pe care activitatea organizației îl are asupra mediului și societății. La aceasta se adaugă avalanșa de reglementări și standarde în domeniul ESG pe care companiile trebuie să le respecte.
Raportarea va fi una dintre cele mai mari provocări în perioada următoare, acest subiect fiind dezbătut pe larg, în cadrul celui de-al doilea panel al conferinței ”ESG: De la strategie la acțiune!”, organizată de PwC România, de: Monica Movileanu, Partener și Lider ESG, PwC România, Ana Maria Iordache, Partener D&B David și Baias, Alexandru Enea, Director PwC România, Georgiana Dobre, Director PwC România, Andreea Topuzu, Senior Manager PwC România, Cristina Angheluță, Senior Manager PwC România, Dana Mihăilă Lucanu, Director PwC România, Adina Oprea, Avocat Senior Coordonator D&B David și Baias și Daniela Ropotă, Manager, PwC România.
Puteți urmări înregistrarea evenimentului aici.
Alexandru Enea, Director PwC România
Atunci când discutăm de ESG, vorbim de niște pași foarte clari și bine definiți, care trebuie urmăriți în dezvoltarea strategiei, plecând de la identificarea părților interesate. Aceasta ”stakeholder analysis” trebuie realizată plecând de la furnizori, de la clienți, de la tot ce poate intra în contact cu organizația. Identificarea ariilor de risc din cadrul organizației, a analizei de materialitate pentru a determina clar care sunt elementele de ESG atinse de activitatea companiei și, bineînțeles, identificarea impactului acestora în cadrul organizației. Un alt pas important este stakeholder engagement, în care tot ce înseamnă stakeholderii organizației trebuie consultați în ceea ce privește elementele de risc în cadrul organizației.
Țintele ESG trebuie să fie foarte clare, atât la nivel de cantitate, calitate, dar și nivel de timp de implementare. Și bineînțeles, aceste ținte trebuie să acopere toate ariile din cadrul legii, atât Environment, Social, cât și Governance.
Până la mijlocul lui 2024, companiile de pe lista marilor poluatori să își pregătească și să raporteze mai departe un plan de neutralitate climatică. Pentru aceste companii vor fi alocate anual o cotă parte de certificate de carbon, iar în cazul în care planul nu este existent sau obiectivele din plan nu sunt îndeplinite, vor fi scăzute cotele aferente fiecărui an, acest lucru transformându se și în penalități.
Ana Maria Iordache, Partener D&B David și Baias
Ca să ajungem să avem cu adevărat un impact asupra acestui concept de sustenabilitate, trebuie să trecem la acțiune: să ne uităm efectiv la ce și cum trebuie făcut. În primul rând, trebuie să ne uităm la procesele pe care le avem, să stabilim în mod coerent cine sunt responsabilii pe care îi desemnăm pentru a implementa această strategie, trebuie să comunicăm această strategie, să stabilim niște obiective clare și coerente, chiar legate de performanța financiară a angajaților și a membrilor boardului.
Spre exemplu, dacă luăm reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ne uităm efectiv la retehnologizare, la deșeurile de ambalaje pe care le generează compania noastră și poate decidem să implementăm principiile economiei circulare și ne asigurăm că avem implementată o politică de reducere a deșeurilor. De asemenea, putem să ne uităm la aspectele legate de durata de viață a produselor și dacă tehnologia ne permite să adaptăm produsele astfel încât acestea să-și prelungească durata. Din perspectivă socială, ar trebui să ne asigurăm că odată strategia este comunicată la nivel de companie și că angajații și boardul companiei știu exact ce au de făcut, monitorizează și implementează direcțiile strategice și verifică în mod constant dacă acestea sunt în continuare fezabile și dacă avem un progres de la un an la altul. Pe partea de guvernanță, de obicei companiile spun da, sunt bine, acționez pe principii de etică, respect prevederile legale, dar guvernanța nu este doar despre asta. Guvernanța este în primul rând despre a te asigura că ai un set de standarde, politici și proceduri interne la nivel de companie, care te asigură că încerci să elimini riscurile din perspectivă operațională și de ESG.
De ce sunt importante aceste proceduri, pe lângă faptul că ne vor fi solicitate de către auditori, sunt cumva coloana vertebrală a activității pe care o derulăm. Acest set de standarde și de proceduri ne vor spune cum trebuie să implementăm factorii de ESG în compania noastră, astfel încât să reducem riscurile atât financiare, cât și reputaționale.
Georgiana Dobre, Director PwC România
O guvernanță corectă te ajută să intuiești foarte bine activitatea, să ai o structură, să existe un nivel de scalare a problemelor și să ai suficiente informații astfel încât soluția să vină într-un mod corect și eficient. Aici pornim de la oameni. Pentru a avea o raportare eficientă, noi trebuie să avem niște oameni bine pregătiți, responsabili, să aibe direcții clare, pentru că ei sunt cei care pot să semnaleze din primă instanță dacă o informație este incompletă sau dacă sunt elemente importante de risc care nu au fost surprinse.
Foarte mult în setarea unei guvernanțe eficiente contează cultura existentă în cadrul companiei. Când vorbim despre cultură, aceasta este dată de importanța pe care o dăm măsurilor. Știm cât de cunoscute sunt de către oamenii din organizația noastră, oamenii noștri sunt pregătiți, cei care sunt desemnați și cărora li se atribuie rolurile în raportarea și în implementarea măsurilor și în cadrul comitetelor și la nivel de leadership li s a acordat informația necesară și timpul necesar astfel încât să poată să poată să creeze o structură de implementare, de transmitere mai departe, de popularizare a istoricului în cadrul organizației. Monitorizarea este esențială, pentru că noi emitem niște informații, dar trebuie să vedem dacă informațiile acelea sunt corecte, sunt complete și dacă adresează obiectivul pe care ni l-am setat, dacă sunt relevante pentru raportarea noastră, pentru a putea fi utilizate mai departe de către organizație.
Andreea Topuzu, Senior Manager PwC România
CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive) este despre transparență cu privire la strategia noastră de sustenabilitate, la cum legăm impactul, riscurile și oportunitățile date de subiectele noastre în materiale de strategie, cum luăm deciziile considerând sustenabilitatea și cum măsurăm progresul prin obiective și prin indicatori care sunt aliniați cu standardele ESRS, doisprezece la număr.
În contextul CSRD, un subiect este material atâta timp cât întrunește cerințele pentru materialitate financiară, materialitate de impact sau ambele. Ce înseamnă asta? Dacă spunem că un subiect este material din punct de vedere financiar, atunci ne gândim că are un impact asupra performanței financiare a unei companii. De exemplu, riscurile fizice, cum ar fi inundațiile, au un impact asupra ciclului de producție sau activelor pe care eu le dețin.
Redactarea raportului de sustenabilitate, practic scrierea lui, este o mică parte din tot ceea ce înseamnă efortul pentru procesul de sustenabilitate în realitate: guvernanță, dublă materialitate, riscuri, controalele, proceduri. Toate acestea implică un efort susținut din partea tuturor reprezentanților companiei și, prin urmare, pentru a ajunge să avem o raportare de sustenabilitate la același nivel de rigurozitate cu cea cu cea financiară, atunci e necesar să avem sisteme, procese, controale adecvate și să fim siguri că ele funcționează corespunzător.
Cristina Angheluță, Senior Manager PwC România
UE a vrut să clasifice activitățile în activități verzi, potențial verzi și restul activităților. Deci, când vorbim de taxonomie, vorbim de grupe de activități. Regulamentul privind taxonomia este deja în vigoare, deci cei care raportează pe directiva veche ar fi trebuit să adauge la declarația nefinanciară la nivelul anului 2021, acele activități eligibile potențial verzi și niște parametri financiari asociați cu aceștia.
În Regulamentul de taxonomie este prezentat un tabel cu riscurile care trebuie avute în vedere. De aici trebuie selecționate cele semnificative, făcut un assessment pentru activitate și riscurile asupra activității companiei. Din anul 2024 se va raporta complet pe toate obiectivele de mediu.
Dana Mihăilă Lucanu, Director PwC România
Din 2025 va trebui să audităm rapoartele de sustenabilitate pregătite în conformitate cu noile standarde. Momentan auditurile se fac în conformitate cu acest ISAE 3000, care este un standard internațional care acoperă proiecte, altele decât auditurile financiare sau revizuirea de informații financiare istorice. Și există și un ISA 3000 410 care este specific pentru auditarea acestor emisii de carbon. Vom continua cu acest standard și pentru auditarea rapoartelor pregătite în conformitate cu noile standarde de CEN 2025. Dar ce e important să știm că este un nou standard care a fost emis global se numește ISA 5 000, este în dezbatere publică până pe 1 decembrie 2023. Va fi aplicat pentru și pentru auditarea rapoartelor de sustenabilitate pregătite în conformitate cu standardele europene, chiar dacă este global. Ca ștermene, ce știm acum e că se așteaptă aprobarea acestui standard până la sfârșitul anului 2024 și data efectivă este undeva la sfârșitul anului 2026.
Care sunt beneficiile unui audit? Sunt similare cu auditul situațiilor financiare, și anume faptul că dau managementului încredere în a lua decizii pe informațiile publicate în raportul de sustenabilitate. Pentru că, așa cum știm, valoarea companiei, reputația și avantajul competitiv nu mai este dată doar de rezultatele financiare, așa cum s a menționat, dar cântărește foarte mult și performanța sustenabilă.
Adina Oprea, Avocat Senior Coordonator D&B David și Baias
Analiza de tip ESG due diligence completează due diligence-ul juridic, financiar, fiscal, GDPR, etc. și este o investigație care se focusează pe riscurile din perspectivă mediu sociali și guvernanță. Sesizăm cu ocazia acestui due diligence și a grijii pe care o acordă din ce în ce mai mult investitorii sustenabilității, că se face o trecere de la investiția, să spunem, tradițională, unde profitabilitatea era focusul, la investiția cu impact pozitiv asupra comunității. Această analiză ajută investitorul să înțeleagă impactul pe care activitatea societății țintă îl are asupra comunității, apoi îl ajută să înțeleagă gradul de maturitate în implementare a diverșilor factori și în cadrul activității. Și, bineînțeles, la final, ca o acțiune post closing, să-și facă un plan de acțiuni despre ce riscuri trebuie adresate și îmbunătățite ulterior.
Ca o concluzie, o analiză de due diligence îl ajută pe investitor, alături de celelalte analize de due diligence, să ia o decizie informată, să cunoască adevărata valoare a societății țintă, care îl poate ajuta în unele cazuri să oprească investiții riscante, fie din perspectiva reputațional, fie din perspectiva unor costuri exagerate pe care respectiva investiție le-ar atrage.
Daniela Ropotă, Manager PwC România
Ca evaluator, am nevoie de raportări financiare și non-financiare, am nevoie ca acele date să fie corecte și complete, pentru că analiza și evaluarea depinde în mare parte de calitatea datelor furnizate. Cuantificăm impactul lor asupra situațiilor financiare, asupra profitabilității și, în final, asupra valorii companiei. În evaluare, principala abordare este cea prin venit, prin metoda fluxurilor de numerar sau discount cash flow. Aici analizăm practic fluxurile de numerar viitoare în funcție de profitabilitatea companiei, investiții și alte aspecte. Și aici intervenim cu o analiză pe zona de ESG la nivel de venituri, cheltuieli și profitabilitate: ne uităm la cota de piață, ne uităm la prețurile de vânzare, la modul cum sunt impactate aceste prețuri de tendințele internaționale, la costurile materiilor prime, dacă vor exista penalități, dacă se va reduce consumul de apă și energie în urma implementării unor investiții, iar pe partea de investiții putem să avem diverse discuții cu managementul în care să vedem dacă au fost implementate deja unele investiții cu privire la reciclare, reducere, consum de energie.
În orice situație este nevoie să facem o analiză pe bază de scenarii. De exemplu, ce se întâmplă dacă societatea nu ia nicio măsură? Înseamnă că pot să apară amenzi, penalități, risc reputațional, poate să piardă clienți și atunci bineînțeles că scade valoarea. Pentru a-și conserva valoarea e nevoie să vină cu câteva măsuri, să implementeze unele proceduri, să aibă sisteme de monitorizare, să ia unele măsuri de reducere a amprentei de carbon. Și nu e suficient doar să bifeze ceea ce se cere, trebuie să vină cu mult mai mult decât atât.
