Acordurile de preț în avans (APA) au început să revină în atenția companiilor care desfășoară tranzacții semnificative cu persoane afiliate. Dacă în trecut acestea erau privite mai degrabă ca un instrument utilizat în situații punctuale, astăzi tot mai mulți contribuabili analizează posibilitatea obținerii unui APA ca parte a strategiei lor de gestionare a riscurilor fiscale. Modificările legislative introduse în 2026, posibilitatea utilizării mecanismului de tip „roll-back”, maturizarea practicii locale și alinierea la standardele OECD transformă APA într-o opțiune strategică pentru contribuabilii care urmăresc un nivel mai ridicat de certitudine fiscală.
În acest prim articol despre APA analizăm de ce acest instrument devine tot mai relevant și în ce situații merită să completeze documentarea tradițională a prețurilor de transfer.
Momentul nu este întâmplător. Anul 2026 marchează una dintre cele mai importante schimbări din ultimii ani în materia prețurilor de transfer. Noile obligații privind documentarea tranzacțiilor intra-grup, extinderea informațiilor care trebuie raportate și accentul tot mai mare pus pe conformare determină companiile să reevalueze modul în care își gestionează riscurile asociate prețurilor de transfer.
În paralel, și practica administrativă din România a evoluat. Numărul acordurilor de preț în avans emise de autoritățile fiscale a crescut gradual de la an la an, iar experiența acumulată de ambele părți contribuie la maturizarea instrumentului. Alinierea la standardele OECD și preocuparea crescândă pentru prevenirea disputelor fiscale au adus, la rândul lor, APA într-o zonă mult mai vizibilă decât în trecut.
Totuși, interesul mai mare pentru APA nu înseamnă că acesta este soluția potrivită pentru orice contribuabil. Una dintre întrebările pe care le întâlnim cel mai frecvent este dacă o companie care are deja o documentație solidă de prețuri de transfer mai are nevoie și de un APA. Răspunsul pornește de la rolul diferit al celor două instrumente.
Dosarul prețurilor de transfer documentează și susține respectarea principiului valorii de piață pornind de la tranzacțiile deja efectuate și de la rezultatele obținute într-o anumită perioadă fiscală. În cazul unui APA, contribuabilul și autoritatea fiscală agreează în avans metodologia de determinare a prețurilor de transfer și condițiile în care aceasta va fi aplicată. Valoarea principală a unui APA nu constă doar în validarea unei metodologii, ci și în certitudinea pe care o poate oferi pentru viitor.
Mai mult, cadrul legislativ permite acum, în anumite condiții, aplicarea mecanismului de tip roll-back, prin care metodologia aprobată poate produce efecte și pentru perioade fiscale anterioare, atunci când circumstanțele economice și condițiile de desfășurare a tranzacțiilor sunt comparabile cu cele analizate în cadrul acordului. Discuția despre APA nu mai privește astfel exclusiv viitorul, iar aceasta este probabil una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă aduse de noua reglementare.
În practică însă, decizia de a iniția un astfel de proces depinde de o analiză mult mai amplă decât simpla existență a unei posibilități legale. Experiența arată că un element esențial este importanța economică a tranzacțiilor. Cu cât valoarea lor este mai mare și cu cât au un caracter mai recurent, cu atât argumentele în favoarea unei soluții care oferă predictibilitate pe termen lung devin mai puternice.
Contează apoi stabilitatea modelului de afaceri, pentru că un APA presupune o metodologie aplicabilă pe parcursul mai multor ani. Tranzacțiile și modelele operaționale relativ stabile, precum activitățile de distribuție, producție sau prestare de servicii desfășurate în condiții similare de la un an la altul, oferă de regulă premise mai bune pentru obținerea și menținerea unui acord.
Pe de altă parte, tocmai perioadele de schimbare pot determina managementul să ia în considerare această opțiune. Reorganizările operaționale, transferul unor funcții sau riscuri între entitățile grupului, centralizarea anumitor activități sau modificările importante ale modelului de afaceri ridică frecvent întrebări privind modul în care vor fi evaluate de autoritățile fiscale. În astfel de situații, un APA poate oferi claritate înainte de implementarea noului model operațional.
Prin urmare, întrebarea nu este dacă dosarul prețurilor de transfer și APA se exclud reciproc, pentru că cele două instrumente răspund unor nevoi diferite. Întrebarea importantă este dacă, pentru o anumită tranzacție, beneficiile unui grad mai ridicat de certitudine fiscală justifică efortul și resursele necesare obținerii unui APA. Pentru unele companii, documentarea anuală a prețurilor de transfer oferă un nivel adecvat de confort. Pentru altele, un APA poate fi un instrument eficient de reducere a riscului fiscal și de prevenire a disputelor.
Pentru companiile cu tranzacții intra-grup semnificative și recurente, acesta poate fi un moment potrivit pentru o reevaluare a modului în care este gestionat riscul de prețuri de transfer. O analiză preliminară poate identifica, înainte de inițierea procedurii, tranzacțiile pentru care un APA ar aduce un beneficiu real.
În articolul următor vom vedea ce presupune un APA după luarea deciziei, de la pregătirea cererii, unde contează mai ales capacitatea companiei de a-și explica modelul de afaceri, până la gestionarea acordului după emitere.
