Ruxandra TârlescuTelemedicina este considerată, în actualul context al pandemiei COVID-19, ca una dintre soluțiile care ar putea limita răspândirea virusului și, de asemenea, care ar putea ajuta sistemul de sănătate să gestioneze creșterea cererii pentru consultații minore. Astfel se explică apariția de platforme online dezvoltate atât de cei mai importanți furnizorii de servicii medicale private, cât și de spitale de stat. Observăm că pacienții nu sunt reticenți față de aceste metode. De exemplu, platforma pacient.assmb.ro, care cuprinde 500 de medici din 18 spitale din Capitală, a fost utilizată de peste 1.200 de pacienţi.
Situația generată de coronavirus a schimbat rapid raportarea pacienților față de programarea virtuală cu medicul și, în cele din urmă, poate schimba întreaga discuție despre costul asistenței medicale. Astfel, privind spre viitor ne punem întrebarea dacă telemedicina poate fi răspunsul pentru reformarea unui sistem medical caracterizat de deficite, cum este și cel din România: nu există suficienți medici, paturi de spital, dispozitive medicale sau medicamente, timpul de așteptare pentru programări poate fi de câteva zile până la câteva luni, iar cel pentru o consultație în urgență poate dura ore. La aceste se adaugă desigur reducerea semnificativă a presiunii pe cheltuielile bugetului asigurărilor de sănătate.
De exemplu, un studiu PwC pentru Comisia Europeană din 2018 constata că telemedicina este în general percepută și apreciată ca fiind rentabilă în 73,3% din cazurile abordate de literatura de specialitate: prin reducerea costurilor cu consultațiile, de călătorie sau timp și crește calitatea vieții pacienților.
Din perspectiva interacțiunii online, la cât de mult a schimbat tehnologia alte industrii, precum mass-media, retailul, muzica, serviciile bancare și educația, devine foarte posibil ca următorul sector care se va transforma să fie cel al sănătății, iar criza COVID-19 pare că va fi un moment de cotitură.
Telemedicina nu mai este science fiction
Există deja aplicații mobile de monitorizare a ritmului cardiac, a respirației și chiar anxietății, iar de aici la instrumente de analiză a stării de sănătate pe bază de inteligență artificială (AI) este doar un pas. Companiile de tehnologie construiesc deja sisteme de „îngrijire pre-primară” pe bază de AI – care poate fi o interfață înainte de a întâlni un medic uman. Așadar, dacă spui AI ceea ce simți și introduci datele despre tine, fișele medicale fiind din ce în ce mai digitalizate, aceasta ar putea pune, probabil, un diagnostic preliminar la fel de bine ca un medic care nu știe nimic despre tine.
Spre exemplu, compania Mindstrong a constatat că poate detecta stări mentale, cum ar fi depresia, doar urmărind modul în care o persoană utilizează telefonul. De asemenea, Livongo, un serviciu bazat pe cloud care ajută oamenii să-și gestioneze diabetul, trimite utilizatorilor întrebări ocazionale despre cum se simt ca o modalitate de a învăța mai bine despre ei. În teorie, GPS-ul de pe telefon ar putea anunța un serviciu de îngrijire virtuală unde ați fost – inclusiv dacă ați vizitat o zonă de călătorie cu risc ridicat. De asemenea, Amazon a intrat în 2019 cu Alexa în sectorul asistenței medicale prin adăugarea capacității asistentului virtual de a colecta și transmite date despre pacienți.
Bariere și beneficii
Studiul realizat de PwC în 2018 pentru Comisia Europeană arăta că principalele bariere în adoptarea pe scară mai largă a telemedicinei în statele UE sunt lipsa unui cadru legal (ex. decontarea serviciilor), finanțarea insuficientă și infrastructura IT inadecvată.
Germania, Marea Britanie, Franța și țările nordice (Danemarca, Suedia și Finlanda) sunt cele mai avansate în ceea ce privește absorbția telemedicinei, cu servicii care se concentrează pe îngrijirea primară, bolile cardiovasculare, bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC) și diabetul.
La nivel mondial însă, datele arată că SUA și Canada sunt mai avansate decât Uniunea Europeană, în timp ce Japonia are un număr mai mic de utilizatori de telemedicină.
