Sprijinul guvernelor pentru refacerea economiei: Ce fac alte state, ce poate face România

Ritmul de recuperare a economiilor lumii va depinde de politicile pe care guvernele și companiile le-au luat și vor continua să le ia în fiecare dintre cele două etape ale crizei generate de pandemia COVID-19. Încă ne aflăm în prima fază a acestei situații fără precedent, în care menținerea cât mai multor locuri de muncă și a lanțurilor de producție și comerciale sunt esențiale. Acum, toate politicile guvernamentale, ale băncilor centrale și alte instituțiilor financiare internaționale țintesc lichiditatea și solvabilitatea, fie că este vorba de persoane fizice ori de companii. Astfel, pachete de stimuli fiscali și monetari au fost adoptate de aproape toate guvernele lumii în încercarea de a limita impactul negativ al acestui blocaj (lockdown): șomaj tehnic, amânarea plăților de taxe, suspendarea/amânarea ratelor la credite sau a maturității acestora. 

În prima fază a crizei pandemice ajutorul financiar este orientat către sectoarele esențiale  – sănătate, producție și distribuție de alimente, infrastructură esențială și utilități – și către menținerea pe cât posibil a structurii economiei – prin mutarea poverii financiare de la companiile care și-au suspendat activitatea către stat. În a doua etapă a crizei, după ce vârful acesteia va fi depășit, va fi nevoie de un plan de relansare economică. În ambele etape, rolul politicilor guvernamentale este vital, prin modul de intervenție și dozajul efortului astfel încât resursele să nu fie risipite, ci distribuite sustenabil. Scopul este revenirea pe cât posibil la structura economiei de la momentul apariției crizei.

În acest context, analiza măsurilor pe care le iau diferite state reprezintă un exercițiu util care indică care sunt cele mai bune practici la nivel global. Totuși, intensitatea și, implicit, efectul acestor măsuri, depind de specificul fiecărei economii. Deși se confruntă cu dificultăți nemaiîntâlnite pentru că actuala criză nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a experimentat în ultimele zeci de ani, statele dezvoltate au capacitatea de a ”inunda” cu bani economiile pentru a atenua implicațiile crizei. În schimb, economiile emergente, așa cum este a României, au posibilități mult mai reduse de a asigura lichiditate, iar dependența de investitorii globali va crește.

Ce a făcut România. Ce au făcut alte state din regiune

În România, având în vedere efectul de domino în economie generat de închiderea multor activități, atât guvernul, cât și banca centrală au anunțat foarte rapid măsuri de sprijin. 

Măsurile fiscal-bugetare anunțate de guvernul României până în prezent reprezintă aproximativ 2% din PIB și  includ în principal: fonduri suplimentare pentru sistemul de sănătate, șomaj tehnic de 75% din maxim salariul mediu brut pe țară, inclusiv acoperirea parțială a salariilor lucrătorilor independenți, amânarea plății taxelor pe durata stării de urgență și a altor 30 de zile după încheierea acesteia, garanții inițiale de 10 miliarde lei pentru IMM-uri. Alte măsuri vizează rambursarea mai rapidă a TVA, suspendarea executării silite la debitorii restanți, amânarea plății impozitului pe proprietate cu trei luni, cu menținerea bonificatiei de 10%.

În plan monetar-financiar, Banca Națională a luat o serie de decizii vizând: reducerea ratei politicii monetare cu 0,5 puncte procentuale până la 2%; furnizarea de lichidități instituțiilor de credit prin tranzacții repo (tranzacții de răscumpărare cu titluri de stat); achiziționarea de titluri de stat pe piața secundară. Suplimentar, guvernul a adoptat, după consultări cu banca centrală, măsuri de amânare a plății ratelor pentru gospodăriile și întreprinderile afectate de COVID-19 pe o perioadă de până la nouă luni.

În Polonia, pachetul de stimulare fiscală este estimat la 66 miliarde PLN (2,9 la sută din PIB). De asemenea, au fost aprobate noi garanții de credit și micro împrumuturi pentru antreprenori, estimate la 75 de miliarde de PLN (3,3% din PIB). Printre măsurile cheie se numără: fonduri suplimentare pentru echipamente și consumabile pentru spitale; subvenții salariale pentru angajații întreprinderilor afectate și lucrătorii independenți; garanții sporite de la banca națională de dezvoltare (BGK) pentru întreprinderi; împrumuturi suplimentare pentru microîntreprinderi, amânarea plății contribuțiilor sociale și plata în rate, amânarea sau scutirea de alte impozite; deducerea pierderilor din acest an din impozitele datorate pentru 2021; înființarea unui fond public de investiții în infrastructură.

În plan monetar-financiar, Banca Națională a Poloniei a redus rata dobânzii de politică la 1%, a reintrodus operațiuni de repo pentru a furniza lichidități băncilor. A anunțat, de asemenea, achiziționarea de titluri de stat pe piața secundară și introducerea unui program de finanțare pentru împrumuturile bancare către întreprinderile nefinanciare. 

În Ungaria, aproximativ 80.000 de IMM-uri (în special în sectorul serviciilor) vor fi scutite de impozitul pentru întreprinderile mici (plata impozitului de către alte companii din sectoarele afectate va fi amânată până la sfârșitul stării de urgență). Au fost realocate cheltuieli de aproximativ 25 miliarde HUF (0,06% din PIB) pentru sectorul sănătății. A fost adoptat un moratoriu de plată privind toate contractele de credit și de leasing financiar valabil până la 31 decembrie 2020 care poate fi extins de către guvern.  

În Franța, a fost aprobată o schemă de garanție de stat în valoare de 300 de miliarde de euro pentru împrumuturile acordate de bănci sau instituțiile financiare pentru a răspunde nevoilor de lichiditate ale companiilor. Până la 31 decembrie anul viitor, companiile de toate dimensiunile și formele juridice, cu excepția celor imobiliare și financiare, vor putea solicita băncii sau companiei de finanțare un împrumut garantat de stat pentru a-și susține fluxul de numerar, reprezentând echivalentul până la 3 luni din cifra de afaceri din 2019 sau doi ani din salariile angajaților, în anumite condiții.

În Germania, a fost adoptat un pachet total de sprijin de 550 miliarde euro pentru protejarea locurilor de muncă și sprijinirea companiilor (așa-numitele „scuturi de protecție” pentru angajați și companii).

România: măsuri de stimulare în contextul unui buget limitat

În timp ce ne uităm la ceea ce fac alte state, ar trebui să vedem care sunt posibilitățile noastre actuale și să ne ajustăm așteptările la realitate. România a avut câțiva ani economici foarte buni, iar pentru 2020 era avansată o creștere economică de 4,1%. La momentul aprobării bugetului pentru acest an, deficitul bugetar era stabilit la 3,6%. Recent, Banca Mondială a revizuit în scădere semnificativă această estimare, până la 0,3%. FMI are o prognoză mult mai pesimistă decât Banca Mondială și se așteaptă la o contracție de 5%. Din păcate, în ciuda creșterii din ultimii ani, politicile fiscale au fost prociclice, reducând spațiul fiscal atât de necesar în condiții de criză.

De exemplu, cele mai recente date despre execuția bugetară disponibile la Ministerul Finanțelor, aferente primelor două luni, consemnează venituri bugetare de 51,28 mld lei și cheltuieli de 59,57 mld lei. Aproape 40 mld lei din totalul cheltuielilor sunt cele cu personalul și asistență socială, capitole care au avut creșteri față de aceeași perioadă a anului trecut de 10%, respectiv 16%. Ca urmare deficitul bugetar a ajuns la 0,75% din PIB pe primele două luni, nominal fiind de 8,3 mld lei. Raportarea deficitului s-a făcut încă la PIB-ul estimat în toamnă, cu creșterea economică estimată de 4,1%.

Principalele surse de venituri bugetare sunt taxele pe consum (TVA și accize reprezintă 25 mld lei în primele două luni), contribuțiile de asigurări (22 mld lei) și impozitul pe salarii și venit (4,2 mld lei).

Pe scurt, apariția acestei crize a găsit finanțele țării într-un dezechilibru, fapt anticipat de economiști, dar ignorat de guvernanți în anii anteriori: deficitele bugetare anuale care s-au accentuat în ultimii ani. Cheltuielile permanente/fixe au crescut ajungând la circa 75% din buget, în timp ce încasările din impozite și taxe au rămas la un nivel foarte scăzut, de circa 26% din PIB față de media de 40% din PIB în UE. Deși datoria publică este redusă, de circa 35% din PIB, România are un rating suveran BBB-, iar încă o coborâre ar trimite-o în categoria nerecomandată pentru investiții, având drept consecință imediată creșterea costurilor de finanțare. 

Cea mai recentă analiză Eurostat la nivelul UE 28, pentru anul 2018 arată că în medie deficitul bugetar a fost de 0,6% din PIB, cu 13 state înregistrând excedent bugetar. Doar două state au avut deficite egal sau mai mare decât plafonul de 3% din PIB stabilit prin tratatul de la Maastricht – Cipru (4,4%) și România (3%), însă Cipru a avut o situație specifică legată de restructurarea bancară. Aceste cifre arată că, în ciuda creșterii economice din ultimii ani, finanțele publice s-au deteriorat, fapt ce va îngreuna atragerea finanțării în perioada dificilă care urmează. Când analizăm comparativ pachetele de măsuri pentru sprijinirea economiei luate de alte state, trebuie să le punem în acest context chiar dacă nu ne avantajează. Polonia, de exemplu, a avut deficit bugetar de 0,4% din PIB în 2018, iar pentru 2020 își propusese echilibru bugetar, însemnând venituri egale cu cheltuielile.

În actuala situație, în care unul din cinci angajați din România are deja contractul de muncă suspendat, multe companii nu mai pot să își plătească obligațiile fiscale, consumul încetinește, cu excepția celui de bunuri alimentare, iar deficitul este deja ridicat, identificarea unui pachet de stimulare adecvat al economiei va fi o mare provocare pentru guvern. De curând, ministrul Finanțelor a evaluat  deficitul bugetar pentru 2020 la 72,5 miliarde de lei, reprezentând 6,7% din PIB. Totuși o estimare mai clară a situației bugetului se va putea face abia la finalul lunii mai când impactul crizei se va reflecta în încasările bugetare. Chiar și cu aceste constrângeri, sprijinul guvernului acordat întregului mediu de afaceri este esențial pentru a arăta solidaritate și a da încredere economiei, un capital de multe ori mai important decât cel financiar. Deși cifrele nu dau motive de optimism pentru că resursele sunt limitate, ar trebui ca măsurile pe care  guvernul le va lua în a doua etapă a crizei, când trebuie repornită economia, sa facă parte dintr-un plan bine gândit, cu pași concreți de implementare și care să nu se lase afectat de ciclul electoral din acest an.


Puteți citi și: