Dan Dascălu
Dreptul de deducere a TVA aferentă serviciilor achiziționate de la societăți afiliate a fost recunoscut de către organele fiscale, încă din etapa administrativă, pentru unul dintre cele mai mari grupuri multinaționale din sectorul bunurilor de larg consum. Soluția a fost dată pe baza unei decizii de referință a Înaltei Curți de Casație și Justiție obținută anterior pentru aceeași societate.
Astfel, în cursul inspecției fiscale, organele fiscale au refuzat recunoașterea dreptului de deducere a TVA pentru că societatea a considerat nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit cheltuielile aferente serviciilor prestate de persoane afiliate. Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut dreptul contribuabilului de a datora o sumă mai mică decât cea inclusă în declarația de impozit pe profit. Ca urmare, autoritățile fiscale au fost obligate să stabilească pe minus suma de 1,45 milioane lei reprezentând impozit pe profit declarat de societate și chiar achitat, fără a fi, însă, datorat. Având în vedere soluția pronunțată cu privire la impozitul pe profit de instanțele de judecată, organul de soluționare a contestației a admis contestația societății formulată împotriva negării dreptului de deducere a TVA aferente respectivelor servicii.
”Soluția organului de soluționare a contestației este una de referință întrucât asigură aducerea la îndeplinire a lucrului judecat, recunoscând practic efectele soluției judecătorești pronunțate între aceleași părți și asupra aceleiași probleme de drept. Este nu doar o poziție absolut normală, ci absolut necesară într-un stat de drept, întrucât se evită astfel consumarea inutilă de resurse, energie și timp (transpus apoi în bani, sub forma dobânzilor datorate de ANAF), atât pentru stat (prin organele sale fiscale, dar și prin instanțele de judecată angrenate în asemenea demersuri), cât și pentru contribuabil. Simțim, însă, nevoia, să o salutăm în mod special, întrucât este una distinctă față de cea adoptată în majoritatea celorlalte cazuri, dacă nu chiar toate dintre ele, în care am observat că ANAF merge până în pânzele albe în cadrul litigiilor în susținerea unor soluții din inspecția fiscală, doar pentru a nu exprima o poziție contrară celei anterioare (percepută probabil ca necolegială), inclusiv în cazuri în care eroarea strecurată inițial devine evidentă și de necontestat. Avem în vedere, de exemplu, cazuri în care asupra interpretării normei s-a pronunțat deja Curtea de Justiție a Uniunii Europene, infirmând poziția inițială a organelor fiscale, dar acestea continuă să afirme că poziția lor este una corectă, ca și cum nimic relevant nu s-ar fi întâmplat din punct de vedere juridic în derularea litigiului fiscal sau cazuri în care legislația principală și/sau secundară a fost modificată întrucât contravenea dreptului european sau național” a declarat Dan Dascălu, Avocat Partener și Liderul Practicii de Litigii din cadrul D&B David și Baias.
”Această soluție favorabilă, obținută de echipa noastră, se bazează pe succesul obținut pentru același client, anterior, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde am reușit să dovedim refuzul nejustificat al organelor fiscale de recunoaștere a unui drept al contribuabilului izvorât din lege. În acel dosar, instanța supremă a recunoscut caracterul deductibil al unor cheltuieli efectuate de contribuabil cu servicii achiziționate de la persoane afiliate, precum și dreptul acestuia de a-i fi restituită suma de 1,45 milioane lei, reprezentând impozit pe profit achitat, fără a fi însă datorat”, a declarat Ana-Maria Iordache, Avocat Partener D&B David și Baias.
”Tratamentul fiscal aplicat operațiunilor economice din perspectiva impozitului pe profit nu poate fi privit în mod izolat de cel din perspectiva TVA. Fiecare dintre ele trebuie analizate ținând cont de aspectele comune celor două domenii și, în special, de faptul că ambele vizează finalmente aceeași situație de fapt, dar și de diferențele corespunzătoare de reglementare desprinse din dispozițiile legale ce le sunt aplicabile. Din păcate, întâlnim adesea în practică susțineri din partea ANAF sau chiar soluții ale instanțelor de judecată care sunt greu de înțeles ori chiar contradictorii. Uneori, de exemplu, în special sub vechiul Cod fiscal, am observat cenzurarea deductibilității TVA prin prisma regulilor de la impozitul pe profit, deși acestea au particularități distincte, ce trebuie analizate cu maximă atenție și luate în considerare. Alteori, însă, aceleași operațiuni economice sunt văzute într-un fel din perspectiva TVA, dar cu totul altfel din perspectiva impozit sau uneori chiar în mod diferit de la o inspecție de același tip la alta, derulată într-o perioadă viitoare, ceea ce este de neînțeles și neacceptat”, a explicat Dan Dascălu.
”Or, nu trebuie și nu poate să fie ignorat că orice discuție în materie fiscală trebuie să se raporteze în cele din urmă la operațiunile economice în legătură cu care acestea se nasc și care sunt practic aceleași indiferent de categoriile de obligații fiscale ce s-ar naște în legătură cu ele, fie TVA, fie impozit pe profit etc. Astfel, odată ce au fost clarificate aspectele referitoare la substanța acestora, conform probelor administrate în procedurile administrative și/sau judecătorești relevante, acestea trebuie să fie luate în considerare în dezlegarea altor probleme fiscale ce vizează aceleași aspecte factuale, ca și aspectele de referință din perspectivă juridică (e.g. relevanța operațiunilor respective pentru activitatea economică a contribuabilului), așa cum în mod corect se confirmă în această soluție pronunțată de organul de soluționare a contestației în speța menționată”, a precizat Dan Dascălu.
