Tax & Legal

Webinar: “În dialog cu ANAF. Am devenit mare contribuabil: Ce urmează?”. Rezumatul discuțiilor

În cadrul evenimentului online “În dialog cu ANAF. Am devenit mare contribuabil: Ce urmează?”, găzduit de Ionuț Simion, Partener PwC România și Dan Dascălu, Partener D&B David și Baias și la care au participat peste 120 de reprezentanți ai unor companii mari contribuabili, au fost dezbătute implicațiile încadrării în categoria marilor contribuabili a unor companii care nu au avut această calitate înainte de 1 ianuarie 2022 de către  Monica Todose, Director PwC România, Mihail Boian, Partener D&B David și Baias, Monica Vîrza, Director PwC România, Anca Macovei, Director PwC România și un invitat din partea ANAF.

În cadrul evenimentului online “În dialog cu ANAF. Am devenit mare contribuabil: Ce urmează?”, găzduit de Ionuț Simion, Partener PwC România și Dan Dascălu, Partener D&B David și Baias și la care au participat peste 120 de reprezentanți ai unor companii mari contribuabili, au fost dezbătute implicațiile încadrării în categoria marilor contribuabili a unor companii care nu au avut această calitate înainte de 1 ianuarie 2022 de către  Monica Todose, Director PwC România, Mihail Boian, Partener D&B David și Baias, Monica Vîrza, Director PwC România, Anca Macovei, Director PwC România și un invitat din partea ANAF.

Monica Todose
Director PwC România

Calitatea de mare contribuabil acordată societăților care au intrat pe noua listă de mari contribuabili începând cu 1 ianuarie 2022 reflectă performanțele economice ale acestei categorii de societăți fiind o recunoaștere oficială a progresului înregistrat din perspectiva activității economice. În egală măsură noua calitate vine la pachet cu anumite obligații fiscale, și, în mod evident, cu altă miză fiscală. Zona prețurilor de transfer nu face excepție acestei abordări și ocupă un loc aparte atât în legislația specifică prețurilor de transfer dar și din perspectiva atenției și modului în care se raportează noul organ de administrare, DGAMC, la aceasta categorie de societăți. 

Din perspectiva legislației fiscale, pot fi identificate trei  dimensiuni:

  • modul de prezentare și întocmire a dosarului prețurilor de transfer. Pentru contribuabilii mari dosarul prețurilor de transfer se întocmește pe bază anuală până la data de depunere a declarației pentru impozitul pe profit. De asemenea, acesta poate fi solicitat de către DGAMC, inclusiv în afara unei inspecții fiscale.  
  • a doua dimensiune este legată de termenul de prezentare a dosarului, care, în cazul marilor contribuabili este de 10 zile calendaristice, față de situația anterioară când dosarul trebuia întocmit și prezentat într-o perioadă cuprinsă între 30 și 60 zile calendaristice, cu posibilitate de prelungire. 
  • a treia dimensiune se referă la pragurile de materialitate, dincolo de care intervine obligația documentării tranzacțiilor intragrup care se derulează între membrii unui grup. 

Din perspectivă practică, inclusiv modul de organizare al DGAMC indică atenția ridicată acordată tranzacțiilor intragrup derulate în cazul marilor contribuabili, la nivelul acestei structuri existând un departament special dedicat analizei prețurilor de transfer, încă de la începutul anului 2010. Astfel, experiența practică a arătat că abordarea acestui departament e axată pe două paliere: una este cea prealabilă inițierii unui control, când intervin activități de monitorizare din perspectiva elementelor care ar putea genera riscuri fiscale pe zona prețurilor de transfer (i.e.: pierderi recurente, profitabilitate scăzută etc.). Într-o etapă ulterioară dacă se inițiază o inspecție fiscală, abordarea inspectorilor DGAMC este una complexă, bazată pe tehnici noi de control, ce exced analiza documentară. Dosarul prețurilor de transfer este important, însă în egală măsură este importantă și alinierea realității operaționale cu informațiile conținute în dosar, aspectele legate de substanța economică a tranzacției iar abia ulterior discuția aferentă nivelul de remunerare. 

Mihai Boian

Mihail Boian
Partener D&B David și Baias

O astfel de schimbare a încadrării în mari contribuabil nu avea cum să nu fie însoțită și de o serie de schimbări a unor reguli de administrare, fie că vorbim de declararea obligațiilor fiscale și plata acestora, mai departe de inspecții fiscale, colectare și executare silită a marilor contribuabili și continuând cu contenciosul fiscal în contestațiile administrative și în litigiile fiscale.

Până pe 20 ianuarie 2022 trebuiau să fie finalizate procedurile de predare – primire a dosarelor fiscale și, practic, marii contribuabili ar trebui să fie deja înrolați în evidențele DGAMC cu toate consecințele care decurg din acest fapt. Recomandarea noastră este să verificați dacă această procedură a fost finalizată, și mai mult decât atât, să luați legătura cu inspectorii de fișă și inspectorii de executare silită pentru că aceștia vor fi, în experiența noastră, principalii parteneri  de discuție atunci când vorbim despre fișa fiscală,  despre operarea de plăți, despre declarații, despre restituiri, despre rambursări, despre executări silite, șamd. 

Modificările de încadrare potrivit Codului de procedură fiscală vizează termenele de comunicare cu echipele de inspecție fiscală, în special. Durata inspecției fiscale se mărește la 6 luni (180 de zile), iar spre finalul inspecției fiscale contribuabilii au 5 zile lucrătoare pentru a verifica și a analiza proiectul de raport de inspecție fiscală înainte de discuția finală. Și mai apoi, încă 7 zile lucrătoare pentru a formula punctul de vedere împotriva constatărilor organelor fiscale din proiectul de RIF și din cadrul discuțiilor finale.

Odată cu schimbarea statului în categoria marilor contribuabili, contestațiile vor fi soluționate la nivel central de către structurile specializate din cadrul DGAMC sau DGSC.

Există în legislație anumite prevederi care marchează această tranziție și stabilesc și delimitează competențele fiecăruia dintre cele două autorități implicate în administrare și etapele de administrare menționate mai sus.  Regulile contenciosului fiscal rămân în esență aceleași, nu avem mari modificări. 

Monica Vîrza
Director PwC România

Există două problematici majore în cazul marilor contribuabili care au cunoscut recent abordări și tendințe noi: problematica sediului fix și a sediului permanent și problematica serviciilor intragrup.

Am observat recent o canalizare a inspecțiilor fiscale asupra sediului fix, însă această concentrarea nu este exclusiv a autorităților fiscale din România, disputele pe acest subiect fiind regăsite și în alte jurisdicții din spațiul european. Momentan, știm că sunt două cazuri în dispută la Curtea Europeană de Justiție, unde urmează să fie emise decizii, care sperăm să clarifice modul de interpretare al legislației care este destul de largă și poate determina identificare de sedii fixe foarte ușor. 

Un alt subiect important este vorba despre serviciile intragrup. În cadrul inspecțiilor am observat abordări noi. Atunci când există documente justificative dar care nu au un grad foarte mare de precizie sau natura serviciilor este de control management, iar una din societăți este într-o poziție dominantă, aceste tranzacții sunt considerate a fi lipsite de conținut economic venind exclusiv din relația juridică existentă între prestator și beneficiar. Este un element nou, pe lângă nedeductibilitatea cheltuielii, inspectorii reclasifica și tratamentul venitului nerezidentului prestator din perspectiva impozitului pe veniturile nerezidentilor.

Anca Macovei
Director PwC România

Fișierul SAF-T ce a fost implementat în România urmează modelul propus de OCDE. Acesta conține date fiscale și contabile ce trebuie extrase din sistemele de contabilitate ale contribuabililor. Fișierul SAF-T contine 4 secțiuni principale: antetul sau secțiunea de introducere (informații despre raport, cum ar fi versiunea, software-ul folosit pentru creare, date de identificare ale contribuabilului, criteriile de selecție a informațiilor, moneda funcțională), fișierele principale care oferă informații despre registrul de conturi, clienți, furnizori, produse, stocuri, tabela codurilor de taxe, mijloace fixe, registrul jurnal care are la bază informațiile la nivel de linie de tranzacție din registrul jurnal și documentele sursă ce cuprind informații despre sursa datelor – facturi de achiziții, de vânzare, plăți, mișcare de stocuri, transferuri de mijloace fixe. Secțiunile și sub secțiunile din fișier au la rândul lor o serie de detalii ce trebuie raportate, astfel că fișierul SAF-T ajunge la câteva sute de elemente, din care mai mult de 200 sunt obligatorii.

Raportarea SAF-T va fi etapizată în funcție de categoria din care face parte contribuabilul. Contribuabilii care au fost încadrați în categoria marilor contribuabili începând cu 1 ianuarie 2022, vor avea obligația de raportare SAF-T începând cu 1 iulie 2022. Aceștia vor beneficia și de o perioadă de grație de 6 luni pentru prima raportare. Astfel, noii mari contribuabili trebuie să asigure că, cel mai târziu, până la sfârșitul lunii ianuarie 2023 depun toate declarațiile SAF-T aferente perioadei iulie- decembrie 2022. Nedepunerea fișierului sau depunerea unor fișiere incorecte sau incomplete poate avea un impact negativ asupra gradului de risc fiscal. 

Programul de testare voluntară SAF-T, prin intermediul căruia orice contribuabil își va putea testa datele utilizând declarația D406T, a fost demarat de ANAF în luna august a anului trecut și va rămâne disponibil în continuare.

Raportarea SAF-T nu se limitează la o simplă extragere a datelor din sistemul ERP și transmiterea lor în formatul necesar. Pregatirea pentru noua raportare SAF-T  este un proces care necesită: timp pentru identificarea elementelor și adaptarea sistemelor / alinierea datelor  la cerințele SAF-T, prin raportare la nomenclatoarele SAF-T și limitările de format și structura a datelor, implicarea diverselor departamente din cadrul companiilor, o bună înțelege a elementelor solicitate prin fișierul SAF-T.

Share
Share
Share