Livia Teodoru
Ala Popa
În contextul economic actual, întreprinderile multinaționale joacă un rol important în economia globală, iar prețurile de transfer aferente tranzacțiilor derulate intra-grup continuă să fie un subiect de interes atât pe agenda acestora, cât și pe cea a administrațiilor fiscale.
Având în vedere importanța prețurilor de transfer și evoluțiile pe acest subiect din ultimii ani, pe 20 ianuarie 2022, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică („OCDE”) a publicat o versiune actualizată a Liniilor Directoare privind prețurile de transfer pentru întreprinderile multinaționale și administrațiile fiscale („Linii Directoare privind prețurile de transfer”). Această ediție din 2022 include următoarele modificări:
- revizuirea Capitolului II – Metode de Prețuri de Transfer, și anume, Partea III C. Metoda Împărțirii Profitului și înlocuirea acesteia cu prevederile Raportului „Ghid Revizuit cu privire la Aplicarea Metodei Împărțirii Profitului”, publicat de OCDE în iulie 2018;
- includerea Raportului „Îndrumări pentru Administrațiile Fiscale privind Abordări pentru Active Necorporale Greu de Evaluat”, stabilite în raportul OCDE din 2018 ca Anexa II la Capitolul VI;
- includerea Raportului privind „Aspecte ce Vizează Prețurile de Transfer în Tranzacții Financiare” ca un nou capitol, Capitolul X – Aspecte privind Prețurile de Transfer aferente Tranzacțiilor Financiare.
Prezentăm în cele ce urmează detalii cu privire la această actualizare a Liniilor Directoare privind prețurile de transfer:
Revizuirea Capitolului II – Metode de Prețuri de Transfer, Partea III C. Metoda Împărțirii Profitului
Scopul principal pentru revizuirea secțiunii C. Metoda Împărțirii Profitului este de a oferi mai multe informații cu privire la aplicarea metodei împărțirii profitului atunci când aceasta este cea mai potrivită metodă în contextul derulării tranzacției analizate. Noile îndrumări sunt mai exhaustive, oferind suport teoretic pentru a determina situațiile în care se aplică această metodă și detalii cu privire la modalitatea efectivă de aplicare a metodei. În plus, noile modificări prevăd numeroase exemple practice pentru o înțelegere cât mai clară a metodei.
Includerea Raportului „Îndrumări pentru Administrațiile Fiscale privind Abordări pentru Active Necorporale Greu de Evaluat”, stabilite în raportul OCDE din 2018 ca Anexa II la Capitolul VI.
Noile îndrumări prevăd principiile în baza cărora autoritățile fiscale ar trebui să aplice abordarea cu privire la Activele Necorporale Greu de Evaluat (HTVI – eng. “Hard to Value Intangibles”), prevăzute de Punctul 8 al Planului de Acțiune BEPS. Scopul de bază al acestor îndrumări este de a îmbunătăți consistența în abordare și de a reduce riscul dublei impuneri. Aceste noi îndrumări includ totodată și exemple practice pentru a clarifica aplicarea abordării HTVI în diverse scenarii și adresează interacțiunea între HTVI și accesul la procedura amiabilă în baza tratatelor de evitare a dublei impuneri. Abordarea HTVI a fost adoptată ca parte a Raportului Acțiunile 8-10 din 2015 și a fost încorporată acum în Capitolul VI al Liniilor Directoare privind prețurile de transfer.
Includerea Capitolului X – Aspecte privind prețurile de transfer aferente tranzacțiilor financiare
Conform acestor noi prevederi, contribuabilii trebuie să adopte metode de analiză care sunt în linie cu conceptele de „delimitare corectă” a tranzacțiilor intra-grup (eng. „accurate delineation”) și „opțiuni disponibile realist” contribuabilului (eng. „options realistically available”). Pentru a fi în linie cu legislația în materie de prețuri de transfer, orice modificare sau actualizare a politicilor de finanțare intra-grup trebuie privită prin prisma acestor două concepte, iar documentarea corespunzătoare va reprezenta un element cheie pentru susținerea acestora în fața autorităților fiscale. Și aceste modificări includ exemple practice pentru o înțelegere mai bună a principiilor ilustrate în acest nou Capitol X.
Aceste modificări sunt importante prin faptul că este pentru prima dată când Liniile Directoare privind prețurile de transfer încorporează aspecte din punct de vedere al prețurilor de transfer cu privire la tranzacțiile financiare, lucru care va contribui la consistență în interpretarea principiului valorii de piață și în evitarea potențialelor dispute sau dublă impunere.
Impactul local al actualizării Liniilor Directoare privind prețurile de transfer
Legislația din România (i.e. Codul Fiscal) cuprinde o definiție generală a principiului valorii de piață care corespunde cu Liniile Directoare privind prețurile de transfer. Astfel, autoritățile fiscale urmăresc recomandările emise în cadrul Liniilor Directoare privind prețurile de transfer pe parcursul derulării inspecțiilor fiscale și se așteaptă ca și contribuabilii să utilizeze aceste îndrumări pentru planificarea, documentarea și susținerea prețurilor de transfer. Astfel, impactul noilor prevederi este unul semnificativ atât pentru contribuabili, cât și pentru autoritățile fiscale din România.
În ceea ce privește “Metoda Împărțirii Profitului”, observăm că această metodă nu este prea des întâlnită în practica locală a documentării prețurilor de transfer. Probabil că reticența atât a contribuabililor, cât și a autorităților a fost datorată lipsei unor îndrumări detaliate, informații relevante, exemple practice care să ajute în promovarea acestei metode. Putem să ne așteptăm că atât contribuabilii, cât și ANAF vor acorda o atenție mai mare Metodei Împărțirii Profitului, atunci când este cazul (e.g. când ambele părți ale tranzacției aduc contribuții unice și valoroase (active necorporale unice și valoroase) în cadrul tranzacțiilor derulate).
În ceea ce privește “Îndrumările pentru Administrațiile Fiscale privind Abordări pentru Active Necorporale Greu de Evaluat”, o particularitate importantă a acestor clarificări derivă din nevoia unei consistențe în abordare și o diminuare cât mai mare a riscului dublei impuneri. Activele necorporale greu de evaluat (HTVI) constituie un element nou introdus ca parte a Planului de Acțiune BEPS și, astfel, prezintă multe elemente care pot genera dificultăți în interpretare pentru autoritățile fiscale, aceste posibile neînțelegeri putând genera dublă impunere sau dispute internaționale. De exemplu, abordarea HTVI vorbește despre “asimetria informațiilor” cu privire la aranjamentele de preț “ex ante” și “ex post” în tranzacțiile cu HTVI. Aceste noi concepte trebuie analizate în contextul derulării tranzacției pentru a permite autorităților fiscale să verifice din timp condițiile stabilirii valorii activelor necorporale. Lipsa unor astfel de informații poate genera dispute. Astfel, aceste noi îndrumări prevăd și o secțiune specială (Secțiune 3 a Anexei II la Capitolul VI a Liniilor Directoare privind prețurile de transfer) pentru prevenirea și rezolvarea disputelor în ceea ce privește abordarea HTVI. Ne așteptăm ca aceste îndrumări să ofere autorităților fiscale din România informații suficiente pentru a avea o abordare consistentă cu cea de nivel internațional și pentru a reduce dubla impunere apărute în legătură activele necorporale greu de evaluat, acolo unde este cazul.
Nu în ultimul rând, includerea noului “Capitol X – Aspecte privind Prețurile de Transfer aferente Tranzacțiilor Financiare” reprezintă un pas important atât la nivel internațional, cât și local în ceea ce privește analiza tranzacțiilor financiare. Observăm la nivel local o atenție sporită a autorităților fiscale pentru tranzacțiile financiare care devin tot mai complexe, inclusiv în contextul pandemiei Covid-19 și a nevoii de lichidități. Existența unui capitol separat care oferă mai multe informații, exemple și îndrumări specifice pe tipuri de tranzacții (e.g. împrumuturi intra-grup, structuri de cash pooling, garanții, etc.) va determina o abordare mai structurată și consecventă atât din partea contribuabililor, cât și a autorităților fiscale pentru analiza acestor tranzacții. Astfel, estimăm o creștere a inspecțiilor în zona tranzacțiilor financiare, dar și o așteptare din partea autorităților fiscale pentru analize mai elaborate și particularizate pe fiecare tip de tranzacție.
Ne rămâne să urmărim care va fi impactul în practică al acestor noi modificări. Însă trebuie să recunoaștem că aceste îndrumări vor avea un impact benefic asupra analizelor de prețuri de transfer și asupra asigurării unei abordări uniforme din partea autorităților fiscale atât la nivel local, cât și internațional. Prețurile de transfer reprezintă o arie dinamică, care se adaptează la contextul economic internațional și așteptăm următoarele inițiative OCDE pentru noile direcții.
De asemenea, discuțiile cu privire la candidatura României privind accederea la OCDE, alături de celelalte cinci țări candidate (Argentina, Brazilia, Bulgaria, Croația și Peru), vor pune și mai mult accent pe importanța prevederilor Liniilor Directoare privind prețurile de transfer pe plan local. Astfel, este important să urmărim nu doar cum evoluează negocierile de aderare, dar și cum se va realiza în viitor alinierea legislației locale cu prevederile internaționale.
