Noutățile în domeniul fiscal la nivel internațional și, în special, în Uniunea Europeană sunt complexe și urmăresc îndeosebi creșterea transparenței fiscale, prin reglementări sporite, raportări cât mai detaliate și în timp real a taxelor și impozitelor, analize bazate pe risc fiscal și controale țintite. Care sunt schimbările cu cel mai mare impact în 2023? Cum se pregătesc companiile? Aceste teme au fost dezbătute în cadrul Conferinței Anuale de Taxe PwC România 2023.
”Afacerile funcționează într-o lume globală, tot mai digitalizată, supusă transformărilor, iar reglementările fiscale trebuie să țină pasul pentru a obține o impozitare cât mai echitabilă și transparentă. Avem deja de mulți ani o dezbatere publică la nivel internațional despre „taxarea corectă” a profiturilor (fair taxation) companiilor, despre transparență și echitate fiscală. Această dezbatere a condus la reglementări tot mai numeroase și mai stricte în direcția taxării bazate pe destinație, impunerii unei taxei minime globale asupra profiturilor, raportărilor digitale și transparenței fiscale. Transparența este cerută nu numai de guverne, ci și de un grup mai larg de părți interesate, cu impact asupra reglementărilor, modului în care se efectuează controalele fiscale, analizele de risc, raportarea obligațiilor fiscale. Toate acestea au implicații pentru contribuabili care au obligații tot mai ridicate de conformare ce implică resurse și costuri mai ridicate, cel puțin pe termen mediu”, a explicat Ruxandra Târlescu, Partener PwC România.
Ce modificări legislative atrage conceptul ESG la nivel internațional?
Ana – Maria Iordache, Partener D&B David și Baias:
Criteriile ”Environmental, Social, Governance” (ESG) au însemnat la început o abordare de bună conduită, dar astăzi suntem în etapa acțiunilor concrete. Cadrul legislativ este în plină desfășurare la nivelul UE, dar și al fiecăruia dintre statele membre UE:
Directiva Corporate Sustainability Reporting (CSRD) obligă companiile cu peste 500 de angajați să facă raportări pe criterii de sustenabilitate începând cu exercițiul financiar al anului 2024, urmând ca din 2025 și 2026, obligativitatea să se extindă și către companiile cu peste 250 de angajați și ulterior către companiile mijlocii și mici. Aceasta presupune elaborarea unui raport de sustenabilitate pe baza unor standarde ce vor fi emise de Comisia Europeană. Pe lângă raportare, directiva vine și cu obligativitatea auditării raportului de sustenabilitate și a modului în care au fost adoptate și implementate criteriile la nivelul organizației.
Sunt patru pași pe care o companie trebuie să îi urmeze atunci când vine vorba de integrarea criteriilor ESG: strategie, implementare, raportare, auditare. Strategia reprezintă contextul în care companiile definesc acțiunile concrete pentru a deveni sustenabile. Implementarea presupune proceduri și procese conform standardelor impuse de Uniunea Europeană care trebuie implementate și monitorizate periodic printr-un mecanism intern de control, raportate și ulterior auditate.
Directiva de Supply Chain Due Diligence va intra în vigoare în 2026. Companiile cu peste 500 de angajați și, ulterior, cele cu peste 250 de angajați vor trebui să realizeze o analiză de tip due diligence pe lanțul de aprovizionare pentru a evalua dacă furnizorii îndeplinesc criteriile de ESG precum: drepturile omului, protecția angajaților, protecția minorilor, protecția mediului.
Directiva Pay Transparency, care va intra în vigoare în 2026, presupune publicarea diferențelor salariale dintre femei și bărbați. Tot în 2026 se așteaptă adoptarea Directivei Gender Equality care reglementează procentului genului subreprezentat în boardul companiilor la 40%.
Ce noutăți aduce anul 2023 în cazul raportărilor Country By Country Reporting (CbCR)?
Miruna Lungu, Senior Manager, PwC România
Autoritățile au devenit mult mai atente la raportarea CbCR, mai ales că recent au fost transmise notificări din partea ANAF cu privire la datele raportate în comparație cu entitățile din alte state. O schimbare majoră, deja transpusă și în legislația din România, este că informațiile nu vor mai fi raportate doar către autorități, ci vor fi publicate, deci disponibile tuturor, și pe site-ul companiilor, în vederea creșterii transparenței fiscale. Obligativitatea rămâne pentru grupurile de companii cu cifra de afaceri netă consolidată mai mare de 750 milioane de euro în 2 ani consecutivi, dar se va răsfrânge și asupra filialelor mijlocii și mari din grup și a anumitor sucursale. În România, această modificare intră în vigoare începând cu anul financiar 2023 sau anul care începe după 1 ianuarie 2023 pentru societățile cu an financiar diferit.
Informațiile publicate sunt aceleași care se raportează prin CbCR, și anume: numărul salariaților, veniturile înregistrate, profit/pierdere brută, mijloace fixe, impozitul pe profit acumulat, impozitul pe profit plătit, lista tuturor filialelor consolidate și altele.
Prin urmare, entitățile locale trebuie să evalueze dacă au această obligație și cum se pot conforma. Desigur, există mai multe reguli și detalii privind obligația de publicare și ce trebuie raportat mai exact.
În ceea ce privește penalizările, în România sunt incluse amenzi cu privire la nedepunerea sau depunerea incorectă a raportării clasice CbCR de până la 100.000 lei. Însă pentru raportarea publică CbCR nu sunt deocamdată prevăzute penalități pentru neconformare. Totuși, există o prevedere în legislație conform căreia auditorii trebuie să consemneze în raportul de audit anual dacă societatea are această obligație și modul în care a fost îndeplinită.
Prin CbCR și public CbCR crește gradul de transparență fiscală prin creșterea cerințelor de publicare a informațiilor financiare atât între contribuabili și autorități, dar și între autoritățile diverselor state. Astfel, așteptările organismelor internaționale par să fie legate de ideea că transparentizarea informațiilor fiscale poate genera creșterea numărului disputelor internaționale, mai ales în zona prețurilor de transfer.
Acordul de preț în avans bilateral/ multilateral rămâne un instrument existent viabil pentru gestionarea optimă a disputelor internaționale, respectiv prevenirea dublei impuneri, alinierea echitabilă din punctul de vedere al taxelor plătite. Se observă și în România o creștere a solicitărilor privind acordurile de preț în avans.
Pilonul II BEPS și impozitul minim pe profit de 15%: Cum se va aplica în România?
Roxana Popa, Director PwC România
Pilonul II impune aplicarea unui impozit de minim 15% pentru anumite entități din cadrul grupurilor multinaționale cu cifra de afaceri consolidată de cel puțin 750 milioane de euro în doi ani din cei patru anteriori implementării, cu filiale în mai multe țări.
Impozitarea se determină la nivel de jurisdicție, respectiv în țara în care rata efectivă a impozitului este mai mică decât cea a impozitului minim global. Dacă discutăm despre o jurisdicție sub impozitată, de exemplu un impozit de 13%, diferența de două puncte procentuale va fi impozitată conform Pilonului 2.
Uniunea Europeană a publicat în decembrie 2022 Directiva care implementează mecanismele de aplicare a impozitului minim de 15%, cu obligativitatea implementării în statele membre în anul 2023, primul an raportabil fiind 2024. Practic, vorbim despre alinierea unui nou set de reguli de impozitare pentru statele UE și alte peste 100 de state, reguli complementare celor locale din fiecare țară. Aplicarea va fi etapizată.
Prin urmare, companiile trebuie să vadă care este strategia la nivel de grup, să fie pregătite să li se ceară anumite date, să facă anumite calcule. De exemplu, este necesar un sprijin local pentru a înțelege deducerile și impozitul calculat conform Codului fiscal din România, atunci când este calculat impozitul minim global. De asemenea, trebuie să se asigure că datele pe care le transmit sunt corecte pentru că în funcție de ele se va stabili un impozit pe care grupul în va plăti în România sau în altă parte. Autoritățile românești au menționat că vor implementa regulile până la 31 decembrie 2023, cu un set normativ separat de Codul Fiscal.
Ce schimbări aduce ViDA (VAT in the Digital Age)?
Adina Vizoli, Director PwC România
Comisia Europeană a aprobat pachetul de propuneri ViDA, în decembrie 2022, ca urmare a unui amplu proces de consultare derulat cu mediul de afaceri în perioada 2020-2022. Acesta presupune:
– Opțiunea statelor membre de a implementa facturarea electronică obligatorie pentru orice tranzacție, începând cu anul 2024, dar și înlocuirea sistemului de raportare al tranzacțiilor derulate în UE (actualul VIES) cu sistemul de raportare în timp real numit Digital Reporting Requirements – DRR. Acest nou sistem va fi introdus din anul 2028. Spre deosebire de VIES, se vor raporta achizițiile și vânzările de bunuri și servicii în UE la nivel tranzacțional în termen de maxim două zile lucrătoare de la data realizării tranzacției. Pentru a facilita acest proces de raportare, se introduce și facturarea electronică obligatorie a tranzacțiilor derulate în UE în termen de maxim două zile lucrătoare de la data tranzacției.
– Îmbunătățiri aduse comerțului electronic facilitat de interfețele electronice începând cu anul 2025. Pentru livrările de bunuri, prestarea de servicii de închiriere de locuințe pe termen scurt și prestarea de servicii de transport realizate în relația B2C facilitate de interfața electronică, aceasta devine cumpărător-revânzător în scopuri de TVA, indiferent dacă furnizorul original este din UE sau din afara UE, ceea ce înseamnă că toate vânzările realizate prin interfețele electronice transfrontaliere vor fi taxabile. Totodată, interfețele electronice rămân cu obligația de raportare a datelor furnizorilor originali și a acestor tranzacții facilitate.
– Înregistrarea TVA unică prin extinderea actualului One Stop Shop (OSS) și pentru alte operațiuni realizate în relația B2C exceptând comerțul electronic, dar și pentru transferurile de bunuri realizate în UE, începând cu anul 2025. Astfel, societățile care derulează aceste operațiuni nu vor mai fi nevoite să se înregistreze în scopuri de TVA în statele membre unde sunt derulate aceste operațiuni, dar obligațiile de raportare și taxare rămân, acestea fiind îndeplinite în statul de rezidență.
