Alessio Menegazzo
Aflat la a 14-a ediție, raportul PwC CEO Survey explorează percepțiile directorilor generali din România privind evoluția economiei, precum și perspectivele, provocările și oportunitățile de dezvoltare ale organizațiilor pe care le conduc.
Pentru a înțelege mai bine viziunea liderilor asupra viitorului companiilor, editia din acest an a raportului PwC CEO Survey include în cadrul rubricii ”Inside the mind of the CEO” contributiile scrise de: Christina Verchere, CEO OMV Petrom, Alessio Menegazzo, CEO & Country Manager PPC Romania, Gilles Ballot, CEO Carrefour România, Sergiu Manea, CEO BCR, și Ela Moraru, Country Manager Google România.
Alessio Menegazzo, CEO & Country Manager PPC Romania:
Când vorbim despre actualul contect macroeconomic, l-aș aborda în special din perspectiva tranziției energetice. Auzim tot mai des în ultima vreme că tranziția energetică trebuie să își schimbe cel puțin ritmul, dacă nu chiar să se ajusteze și ca ținte, pentru că s-a schimbat contextul internațional, pentru că prețurile energiei au devenit prea mari, pentru a menține competitivitatea economică, sau alte motive. În același timp, știm că Europa a pierdut 170 de miliarde de euro, în cinci ani, din cauza schimbărilor climatice, știm că sursele de energie regenerabilă au cel mai mic cost al energiei produse și că în orașele noastre calitatea aerului depinde în mod esențial de emisiile vehiculelor , astfel că ne dorim să avem mașini electrice. Tranziția asta energetică este procesul prin care încercăm să schimbăm modul în care producem, distribuim și consumăm energia. Practic, am face o trecere de la un model bazat pe arderea combustibilor fosili și de la un model centralizat de a distribui energia, la un model bazat pe sursele de energie regenerabile și producția în unități mai mici, chiar foarte mici, cât mai aproape de locul de consum.
Tranziția energetică nu a dus niciodată lipsă de argumente potrivit cărora s-ar desfășura prea repede, nu am avea tehnologia necesara sau tehnologia nu ar fi încă suficient de matură, etc. Între timp, argumentele s-au mai înmulțit, a apărut drill baby drill, vedem problemele cu care se confruntă marile țări industrializate din Europa, probleme puse și pe seama costurilor energiei care ar aduce o lipsă de competitivitate.
Inclusiv în România simțim nevoia unei dezbateri reale, pentru că există încă în mentalul colectiv ideile unei culturi de țară bazată pe resurse de gaze naturale și petrol. Însă aceste idei sunt perimate, pentru că România, deși produce unele resurse, are un grad de dependență de importuri, și asta încă din anii ‘80. Iar această dependență a fost cu atât mai vizibilă în această iarnă, când s-a vorbit mult despre situația rezervelor de gaze din depozitele subterane și ritmul în care acestea se consumau, pentru că am avut mai multe zile reci sau geroase decât în anii precedenți. De fapt despre acest lucru este tranziția energetică, despre nevoia economică de a schimba paradigma, de a folosi propriile resurse – care sunt in mare parte regenerabile- pentru a nu mai fi dependenți de importuri, de instabilitatea prețului gazelor și petrolului, care au generat mereu șocuri economice – încă din anii -70, mai ținem minte șocurile petroliere.
Nimeni nu pune la îndoială faptul că tranziția energetică are loc, de aceea strategia noastră nu se schimbă. Vrem să majorăm portofoliul de capacități de producție de energie regenerabilă, să digitalizăm în continuare rețelele, să oferim noi servicii clienților casnici și de business și să extindem rețeaua de mobilitate electrică.
Schimbarea de paradigmă nu este una ușoară. Cred că mulți oameni consideră tranziția energetică este doar despre protecția mediului, și nu au aflat că scopul este să asigure prosperitate pentru toți, pe termen lung.
Este adevărat că există costuri ale acestei tranziții energetice, trebuie investit inclusiv în rețele de transport și distribuție de energie electrică, dar costurile ar fi mult mai mari dacă nu o facem, nu doar costurile cu sănătatea publică ci și cele pe care la vom plăti pentru energie în viitor.
Este și un joc a percepțiilor, pentru că poluarea și costurile cu sănătatea sunt ceva care nu ne afectează în mod imediat, ci în timp. Însă Europa este cea mai afectată la nivel planetar, cu o încălzire care se apropie de 2 grade față de 1,1 la nivel global, de aceea e Europa este obsedată de schimbările climatice. Unul dintre efectele încălzirii este deteriorarea calității vieții în sudul planetei care ar putea aduce noi valuri migratorii în Europa.
Reducerea dependenței de combustibilii fosili este nu doar o problema de a preveni șocurile induse de volatilitatea prețurilor la gaze ci și una strategică. Sursele regenerabile înseamnă ca Europa să își folosească propriile resurse, precum și propriile unități de producție de echipamente. Pompele de căldură și turbinele eoliene sunt produse de mulți producători europeni. Este adevărat că producția de panouri fotovoltaice este mai redusă în Europa, însă aceste importuri nu reprezintă același tip de dependență ca importurile de combustibili fosili.
Panourile fotovoltaice au durate de viată de câteva zeci de ani, timp în care produc energie electrică cu costuri marginale apropiate de zero, în timp ce pentru combustibilii fosili fiecare kWh produs înseamnă importuri.
Nu înseamnă că Europa sau România nu trebuie să își folosească resursele naturale, cele de gaze, de exemplu. Dimpotrivă. Dar valoarea economică cea mai mare a gazelor naturale nu este când sunt arse la aragaz, ci atunci când sunt folosite în industria chimică, a îngrășămintelor, a maselor plastice sau când sunt utilizate în centrale de cogenerare de înaltă eficiență sau pentru acoperirea vârfurilor de consum de energie.
În același timp este adevărat că procesul de tranziție energetică trebuie susținut pentru a fi mai accesibil în anumite cazuri. Știm că vehiculele electrice sunt esențiale pentru calitatea aerului în orașele noastre, în condițiile în care gradul de urbanizare și de motorizare crește. Însă pentru segmentele mai puțin înstărite, costul unui vehicul electric mediu, sa zicem 30-40 k euro, poate fi prohibitiv, mai ales prin comparație cu unul de circa 20k euro al unui vehicul similar cu motor termic. Deci poate ar trebui să ne gândim aici cum aceste categorii ar putea fi sprijinite nu doar de la bugetele naționale ci și de la bugetul UE.
Preturi optime la energie înseamnă un mai bun echilibru între cerere și producția de energie și reducerea dependenței Europei de importuri de combustibili fosili.
Grupul PPC în România are mai multe linii de business. Pe partea de producție de energie regenerabilă am majorat capacitatea instalată de la circa 600 MW la intrarea în România la peste 1,3 GW în prezent iar obiectivul este de a atinge 2 GW până la finele anului 2026. Contribuim astfel la reducerea deficitului de capacitate al României și la formarea prețurilor la energie pe baza unui mai bun echilibru între cerere și ofertă.
În distribuție continuăm să investim în rețele inteligente, reziliente, care să vină în întâmpinarea clienților cu soluții adaptate la noile realități ale tranziției energetice, cu schimbări ale modului în care ne deplasăm, gătim hrana, ne încălzim și ne răcorim locuințele, eventual ne producem singuri energia.
Pe partea de furnizare vom continua să avem noi servicii pentru clienți, pe lângă energie, atât aparate pentru clienți casnici cât și soluții avansate pentru clienții business. Pe segmentul de mobilitate electrică avem ca scop extinderea rețelei de stații atât la nivel de rețea disponibil publicului, cât și cele instalate la clienți cu flote.
