Servicii Financiare Tax & Legal

Impactul real al taxei pe activele financiare se va reflecta în rezultatul net al băncilor la 31 decembrie 2019

În prezent, companiile trebuie să facă față mult mai multor provocări decât în trecut: schimbările rapide ale tehnologiei, încetinirea creșterii economice, noi concurenți, evoluția forței de muncă, schimbarea modelelor de afaceri, un volum uriaș de date, reglementări complexe și o nevoie permanentă de reducere a costurilor.

Chiar dacă taxa pe activele bancare prevăzută de OUG 114/2018 a fost eliminată din legislație la începutul acestui an, instituțiile bancare vor continua să resimtă efectele acesteia, în perioada următoare, atâta timp cât taxa finală datorată bugetului de stat va fi calculată pe baza rezultatelor anuale. Astfel, perioada fiscală pentru taxa pe activele financiare este anul financiar încheiat la 31 decembrie 2019, dar cu plată semestrială în avans.

Odată cu raportările financiare anuale, băncile fie vor plăti diferența dintre suma calculată la jumătatea anului și cea de la finalul anului dacă plata în avans a fost mai mică decât taxa finală, fie vor recupera sume de la buget dacă plata în avans a fost mai mare decât taxa finală. Taxa finală pe active bancare se va înregistra ca o cheltuială în decembrie 2019 și va diminua profitul băncilor pentru acest an financiar. 

Cuantumul taxei pe activele financiare este calculat pe baza valorii contabile IFRS a anumitor active financiare și este corelat cu cotele de piață ale băncilor de la sfârşitul semestrului/anului pentru care datorează taxa, fiind: 0,4% pe an pentru instituţiile bancare care deţin o cotă de piaţă mai mare sau egală cu 1% și 0,2% pe an pentru cele care deţin o cotă de piaţă mai mică de 1%.

De asemenea, nivelul taxei poate fi diminuat dacă instituția bancară a atins anumite ținte prevăzute de lege. Mai exact, ține cont de îndeplinirea de către bănci a țintelor privind creșterea intermedierii financiare (a creditării) cu 8% și de reducere a marjelor de dobândă cu 8% față de anul anterior. O creștere a intermedierii financiare cu 8% conduce la reducerea cuantumului taxei datorate cu 50%, iar o scădere a dobânzilor cu 8% determină o diminuare tot cu 50%. Prin urmare, dacă ambele ținte sunt îndeplinite, taxa se reduce până la zero. 

În aceste condiții, instituțiile bancare se pot regăsi la finalul anului financiar fie în situația de a plăti suplimentar, fie de a recupera din suma deja achitată. Instituțiile bancare nu vor datora nicio taxă pentru 2019 dacă a înregistrat în 2019 o pierdere. În acest caz, valoarea integrală a taxei plătite înainte de 25 august 2019 (dacă există) va fi rambursată de către stat.

Luând în considerare datele oficiale ale BNR care arată că, pe parcursul anului 2019, creditul acordat sectorului privat a crescut comparativ cu 2018, între 7% și 8,5%, ne așteptăm ca impactul taxei bancare asupra profitabilității băncilor să fie unul nesemnificativ. Creșterea creditării a fost unul dintre obiectivele urmărite de autorități în martie 2019 atunci când prevederile referitoare la taxa pe activele bancare din Ordonanța de urgență 114/2018 au fost modificate substanțial, corelând taxa cu nivelul de intermediere financiară a băncilor. Însă, în expunerea de motive a OUG 1/2020 prin care guvernul a abrogat la începutul acestui an taxa pe activele financiare, se arată că: „menținerea taxei pe activele financiare afectează profitabilitatea instituțiilor de credit bancare și implicit capacitatea acestora de a spori creditarea în economie, în condițiile în care rezultatul reportat constituie o importantă sursă de capital pentru susținerea activității de creditare”.


Din secțiunea Tax & Legal, citiți și:
Share
Share
Share