Criza generată de pandemia COVID-19 creează premisele ca decizia privind taxa digitală să fie luată mai rapid decât se anticipa

Anul 2020 se anunța a fi anul consensului între statele membre ale Organizației pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD) privind introducerea taxei pe serviciile digitale (cunoscută cu acronimul DST), urmând ca aplicarea să survină în 2021. Însă noul context creat de criza generată de pandemia COVID-19  ar putea accelera adoptarea unei astfel de măsuri. 

Noile tehnologii și platformele oferite de giganții tech au făcut posibilă schimbarea dramatică, într-un interval foarte scurt, a modului de operare și de interacțiune la nivelul companiilor și al autorităților din întreaga lume. Dacă înaintea crizei apărute din cauza COVID-19 vorbeam despre perturbarea („disruption„) digitală care transformă într-un ritm nemaiîntâlnit modul în care trăim, muncim, relaționăm, deci schimbă societatea și economia în ansamblu, odată cu declanșarea măsurilor drastice de distanțare socială, digitalizarea și-a amplificat rolul și mai mult, depășind estimările. În același timp, și-a demonstrat oportunitatea extraordinară, făcând posibile o mulțime de activități care ar fi fost de neimaginat în online până de curând. Implicit, acest lucru se va reflecta asupra veniturilor și a profitabilității obținute de către economia denumită generic digitală care include giganții tech, platformele online, dar și multe alte companii. Este ușor de intuit că acest sector va fi printre puținele care vor ieși câștigătoare din această criză. Acest fapt îl va face cu atât mai interesant pentru bugetele statelor care se vor subția mult, pe măsură ce guvernele vor aloca sume imense pentru salvarea altor sectoare grav afectate de criză.

Prin urmare, post-criză putem imagina scenariul de trecere la o nouă paradigmă fiscală pentru economia digitală. Desigur, contribuția acesteia la păstrarea distanței sociale în criză nu ar trebui uitată, iar taxarea ar trebui să o ia în calcul pentru a nu periclita pe viitor dezvoltarea digitalizării și a noilor tehnologii.

Iată de ce ar trebui evaluat din timp modul în care  taxa digitală va afecta afacerile, mai ales dacă avem în vedere că nu se va limita doar la firmele din tehnologie, ci va viza societățile care vând produse adresate consumatorilor persoane fizice și, nu în ultimul rând, va afecta indirect toate organizațiile cu un model tradițional de business. Cum se spune, ”digital is the new oil” (digitalizarea este noul petrol), prin urmare, digitalizarea va evolua la nivelul fiecărei societăți și se va afla pe agenda tuturor în perioada următoare. Lanțurile de aprovizionare virtuale, magazinele online, cantitățile uriașe de date despre consumatori în creștere arată că taxa digitală devine un scenariu tot mai posibil. 

Reamintesc că, anul trecut, OCDE a propus documentul privind abordarea unificată privind taxa digitală prin care a venit cu o soluție multilaterală de impozitare a profiturilor cu doi piloni. Pilonul I se referă la impozitarea mai multor venituri pe piețele unde acestea sunt obținute, respectiv generate de consumatori, în timp ce Pilonul II propune ca grupurile multinaționale să fie supuse unei cote de impozitare efective minime cuprinde două reguli: regula de includere a veniturilor și refuzul deducerii și vrea să răspundă problemelor care au rămas nerezolvate din cadrul planului BEPS (Base Erosion and Profit Shifting).

În februarie, secretariatul OCDE a prezentat concluziile preliminare privind analiza economică a pilonilor I și II din proiectul economiei digitale. Analiza menționată arată că efectele combinate ale celor doi piloni ar duce la o estimare de creștere  a veniturilor din impozitul pe profit colectat de 4% la nivel global, reprezentând aproximativ 100 de miliarde de dolari anual în toate jurisdicțiile – cu un efect redus asupra costurilor de investiții. 

Potrivit acelorași calcule, efectele veniturilor din Pilonul II sunt estimate a fi mai mari decât efectele Pilonului I, țările cu venituri mici obținând venituri relativ mai mari din Pilonul I și țările cu venituri mari obținând venituri relativ mai mari din Pilonul II. Pilonul I se referă la impozitarea mai multor venituri pe piețele unde acestea sunt obținute, respectiv generate de clienți. Intenția OCDE este să dea un răspuns unificat și global și va face eforturi în acest sens, mai ales că mai multe state au luat decizii unilaterale în ultimul an. De la începutul anului, Italia, Austria și Turcia au impus noi taxe pentru servicii digitale, iar exemplele vor continua.  Alte țări și-au exprimat interesul pentru implementarea unei astfel de taxe, iar Comisia Europeană a menționat că, în cazul în care OCDE nu găsește nicio soluție până la sfârșitul anului 2020, va face propria propunere pentru taxa digitală. 

Concluzionând, adoptarea cât mai rapidă a unei soluții de către OCDE este de dorit față de măsuri unilaterale care ar perturba regulile globale de impozitare a profiturilor, la fel cum ar fi de dorit ca mecanismul de taxare să nu fie prea agresiv și să afecteze dezvoltarea digitalizării. În orice caz, schimbările dramatice cauzate de pandemie vor grăbi taxarea economiei digitale, iar companiile trebuie să fie cât mai pregătite pentru acest scenariu.


Puteți citi și: