Impactul economic al pandemiei începe să fie resimțit și necesită măsuri urgente din partea statului, însă aspectul cel mai important rămâne cel al sănătății publice.
Pentru a pune lucrurile în perspectivă, este util să ne amintim pandemiile anterioare din istoria omenirii, fiecare având costuri majore în termeni de vieți omenești. Din păcate, etapele de dezvoltare ale civilizației au fost însoțite constant de răspândirea bolilor infecțioase la scară largă. Exemple includ (1) ciuma bubonică, în urma căreia a murit circa un sfert din populația globală, (2) variola, singura eradicată complet până acum, (3) gripa spaniolă (1918-1919), în cazul căreia cel de al doilea șoc pandemic a fost mult mai agresiv decât primul sau (4) SARS (2002-2004) cu 770 de decese și MERS – cu 850 de victime din 2012 până în prezent, din aceeași familie a coronavirusurilor cu actuala pandemie.
În ciuda persistenței bolilor și pandemiilor, s-a proliferat și tendința de reducere a ratei de mortalitate pe care acestea o generează, pe fondul avansurilor tehnologice în medicină dar și a înțelegerii factorilor care incubează pandemiile.
Cât de eficient a fost răspunsul autorităților române și care este capacitatea sistemului medical?
Curbele evoluției pandemiei de COVID-19 în diferite țări arată că, odată pierdută fereastra de oportunitate inițială pentru testarea în masă (măsuri care s-au dovedit de succes în țări ca Singapore sau Coreea de Sud), singura opțiune viabilă pare a fi aplicarea măsurilor de distanțare socială. Astfel de măsuri au fost implementate de România, primele fiind instituite în ziua 10 de la data confirmării primului caz prin interzicerea adunărilor publice de mai mult de 1.000 de persoane. Un studiu realizat la Universitatea Oxford afirmă că România a avut un răspuns prompt, înregistrând o valoare ridicată a indicelui „Government Response Stringency”.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 14% dintre persoanele infectate cu COVID-19 prezintă simptome severe care necesită terapie cu oxigen, iar 5% necesită spitalizare în unitățile de terapie intensivă. Cu 1.600 de ventilatoare mecanice existente la nivelul spitalelor din țară (potrivit Grupului de Comunicare Strategică), limita României ar fi de aproximativ 11-12 mii de cazuri. Capacitatea sistemului medical poate fi estimată și prin raportarea celor 2.650 de paturi de terapie intensivă la procentul de 5%, limita devenind astfel de 53.000 de îmbolnăviri.
Foarte importanți în această criză pandemică sunt însă factori de risc asociați precum vârsta sau starea de sănătate a populației determinată de alte boli, calitatea alimentelor consumate, activitatea sportivă etc (factori la care România nu se clasează prea bine). În plus, rata alarmantă a cazurilor confirmate în cadrul personalului medical accentuează problemele existente în sistemul de sănătate. Chiar dacă o perspectivă optimistă ar fi posibilă analizând numărul de paturi, există o capacitate redusă de gestionare a spitalelor, asociată și cu personal insuficient (să ne amintim de exodul semnificativ al personalului medical).
Care sunt implicațiile economice ale pandemiei?
Criza publică din sănătate se transpune și în cea economică, care vizează reacția economiei atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Un fapt este cert: cu cât măsurile de distanțare socială sunt menținute mai mult timp, cu atât costul economic pe termen scurt este mai mare.
În cazul lipsei politicilor de izolare se ajunge la un număr foarte mare de decese dar avem o cădere economică redusă. Când sunt aplicate măsuri de distanțare socială (neînsoțite de pachete de redresare a economiei), se înregistrează un număr mic al deceselor, dar o cădere economică abruptă.
În mod cert, prima opțiune nu poate fi luată în calcul dintr-o perspectivă socială. La acest argument se adaugă însă și un argument economic: literatura de specialitate ne arată că, pe termen lung, statele care intervin mai repede și mai agresiv pentru a stopa răspândirea pandemiei nu au beneficii doar din perspectiva vieților omenești salvate, ci și din perspectiva atenuării consecințelor economice ale șocului pandemic.
Pe baza celor de mai sus, considerăm că sunt posibile trei scenarii de evoluție economică, în funcție de numărul de șocuri pandemice și de ritmul în care își revine economia. Scenariul 1 prezintă o revenire în formă de ”V”, care presupune apariția unui singur șoc pandemic în trimestrul II al anului 2020, urmat de o redresare imediată a economiei. Scenariul 2, în formă de ”U”, implică un șoc pandemic în trimestrul II, urmat de o revenire economică mai lentă. Scenariul III presupune apariția mai multor șocuri pandemice până la introducerea unui vaccin. Este însă de așteptat ca aceste șocuri să aibă intensități mai reduse pe măsură ce (1) populația se imunizează și (2) se dezvoltă un tratament. Fiecare șoc va coincide însă cu o cădere economică, urmată de o redresare mai lentă.
Pentru a estompa efectele economice nefaste ale măsurilor de distanțare socială, pe termen scurt este necesară identificarea unui set de măsuri care să atenueze șocul de la nivelul economiei până la punctul la care costurile economice ale acestui pachet sunt egale cu beneficiile economice. Aceste măsuri trebuie să țintească zonele vulnerabile ale economiei, respectiv cele mai grav afectate, dar și cele care au o pondere semnificativă în PIB. Astfel, conform unui studiu publicat de Comisia Europeană în anul 2006, sectoare ca industria hotelieră și de administrație publică, transporturile sau activități de spectacole, culturale și recreative ar fi cele mai influențate de o pandemie de o amploare similară. Nu trebuie însă ignorat nici efectul unei astfel de pandemii la nivelul agriculturii, industriei sau activității de comerț, acestea reprezentând aproximativ 40% din PIB-ul României în anul 2019.
Resurse:
- Universitatea Oxford, Blavatnik School of Government – Studiu care urmărește politicile și intervențiile guvernelor în contextul pandemiei pe o serie standardizată de indicatori, România are 80.95 din 100 la data de 13 aprilie 2020
- Correia, S., Luck, S., & Verner, E. (2020, Martie 30), „Pandemiile provoacă recesiunile economice, nu intervențiile din domeniul sănătății publice: dovezile oferite de gripa din 1918
- Efectele macroeconomice ale unei pandemii în Europa – O evaluare bazată pe model, emisă de Direcția Comisiei Europene – Documentele economice privind afacerile economice și financiare (iunie 2006)
