Webinar serviciile financiare: Provocările OUG 37/2020 privind suspendarea plății ratelor de credit pentru clienții instituțiilor financiare. Principalele subiecte abordate

Un prim impact al crizei generate de pandemia COVID-19 pentru sectorul financiar este resimțit imediat după adoptarea OUG 37/2020 privind suspendarea plății ratelor la credite pentru debitorii, persoane fizice sau juridice, care aduce nenumărate provocări legale, fiscale și de risc de credit. În  cadrul webinarului dedicat serviciilor financiare,  din 14 aprilie, au discutat implicațiile ordonanței în această perioadă: Diana Coroabă, Partener Servicii Fiscale, Liderul echipei integrate de servicii financiare, Ana-Maria Butucaru, Partener Audit, Consultanță Contabilă, Risc și Reglementare, Andrei Dochia, Director, Consultanță Servicii Risc si Reglementare, Ovidiu Bold, Avocat senior coordonator, D&B David și Baias.

Ovidiu Bold:
Aspecte juridice privitoare la OUG 37/2020

Orice persoană fizică și orice tip de persoană juridică, indiferent de dimensiune (nu doar IMM), poate aplica pentru această Ordonanță de Urgență, condiția de bază fiind ca activitatea să-i fi fost afectată de criza COVID-19 (ex. întreruperea totală sau parțială activității). Normele și OUG stabilesc însă că aceste cauze sunt exemplificative, nu limitative, ele putand fi extinse cu alte cauze. De asemenea, în cazul persoanelor juridice este necesar un certificat pentru situații de urgență, care se eliberează pe baza unei declarații pe proprie răspundere. În acest caz, există două tipuri de certificate –  albastru – pentru firmele afectate prin întreruperea totală sau parțială a activității ca rezultat direct al măsurilor luate pe perioada situației de urgență (hoteluri, restaurante, centre comerciale etc.) și galben – pentru firme care în martie au avut venituri sau încasări cu 25% mai mici decat media ianuarie/februarie 2020. Având în vedere extindere stării de urgență cu încă o lună, este posibil ca prevederile să se extindă și pentru luna aprilie. 

Suspendarea la plata înseamnă ca este suspendată doar obligația la plată, nu că dobânzile nu curg. Se amână capitalul, dobânzile și comisioanele pe o perioadă între o lună și nouă luni, banca fiind obligată să dea aprobare strict pentru perioada indicată de debitor, neputând interveni peste voința acestuia. 

Legislația a fost construită astfel încât banca să aibă o marjă de manevră limitată, astfel că este discutabil dacă banca poate face o analiză mai aprofundată pentru a-și întemeia o decizie de respingere pe baza altor date, din care ar reieși că debitorul nu este afectat în mod real. Ca regulă, Banca va accepta declarația pe propria răspundere, dacă și celelalte condiții sunt formal îndeplinite. Tot discutabil este și dacă debitorii au dreptul să se răzgândească după ce li s-a comunicat noul grafic de rambursare.

Cu privire la persoanele fizice, dobânda suspendată devine creanță distinctă la sfârșitul perioadei de suspendare, poartă dobândă zero, se împarte pe 60 luni în rate egale și este 100% garantată de stat, pe modelul Prima Casă. În lipsa unor alte indicații, rămâne la latitudinea băncii fie să prelungească durata creditului, fie să restructureze creditul prin adăugarea sumei la ratele rămase (cu păstrarea duratei inițiale).

Comisioanele pot fi o mică cutie a Pandorei când băncile vor începe să le ceară, pentru că mulți debitori nu vor dori să le plătească, și s-ar putea să ajungem într-o situație similară cu cea a clauzelor abuzive din contracte, care au generat multe procese în trecut. Oricum, este de reținut că OUG și normele nu reglementează deloc care este soarta comisioanelor după expirarea perioadei de suspendare, dispunând doar că acestea sunt și ele suspendate la plată, împreună cu capitalul și dobânzile.

Dacă proiectul de lege ce aprobă OUG 37/2020 va trece de Camera Deputaților în forma în care a fost adoptat de Senat, atunci problemele vor fi mult mai mari, acesta eliminînd practic garanția statului și capitalizarea dobânzii, ceea ce echivalează cu o iertare parțială a datoriei.

Ana Maria Butucaru

Ana-Maria Butucaru:
Aspectele legate de riscul de credit si raportarea financiara in urma aplicării OUG 37/2020

Ce implicații aduc aceste schimbări în cifrele instituțiilor de credit – bilanțul și contul de profit și pierdere și cum se realizează analiza riscului de credit și provizionarea?

Schimbările generate de amanarea la plata a ratelor de credit determina modificarea valorii nete economice a creditului, iar diferența față de valoarea contabilă existentă la data modificării va ajusta venitul din dobânzi. 

Din perspectiva analizei riscului de credit, creditorii trebuie să continue să facă analiza de risc de credit, pentru a analiza capacitatea de plata a debitorilor pana la maturitatea finală a creditelor.

OUG 37 se considera a fi un moratoriu public, iar în ceea ce privește moratoriul privat, acesta este dezbătut cu interes în ARB, fiind multe bănci care au inițiat propriile măsuri de ajutor pentru clienți. Potrivit IFRS 9, ca aceste moratorii (atat public cat și cel privat) sa nu genereze provizioane suplimentare, trebuie analizate dacă aceste măsuri sunt pentru asigurarea unei nevoi temporare de lichiditate pentru debitor sau dacă afectează riscul de credit, oricand pana la scadenta creditului. Aceste analize trebuie făcute pe baza informațiilor disponibile la data modificării scadentarului si ulterior. În cazul OUG 37, aceste măsuri se aplica doar pentru debitorii afectați negativ financiar ca urmare a pandemiei ceea ce ar putea genera în unele cazuri un risc de credit crescut.

Diana Coroaba

Diana Coroabă:
Tratamentul fiscal ca urmare a implicațiilor OUG 37/2020

În ceea ce privește ajustările de venit, tratamentul fiscal îl urmează pe cel contabil. Dacă se vor înregistra ajustări de risc de credit conform IFRS acestea vor fi deductibile. Din   declarațiile BNR rezultă prevederile OUG nu ar trebui să conducă la înregistrarea de ajustări de risc de credit și ca atare există riscul ca organele de inspectie fiscala sa considere aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile.  Atâta vreme cât ajustările de risc de credit pot fi justificate conform principiilor IFRS  (i.e. respectiv o înrăutățire a situației financiare a debitorului), aceste cheltuieli sunt deductibile conform prevederilor specifice ale Codului Fiscal. 

Andrei Dochia:
Riscul prudențial în contextul OUG 35/2020

Referitor la moratorium, din discuțiile noastre recente cu piața bancară, sunt instituții care deja își pun problema ajustării modului în care încearcă sa identifice clienții care au sau vor avea probleme financiare. Cum pentru mulți clienți informația despre numărul de zile de întârziere va lipsi pentru câteva luni, alte surse de informații, de altă natură vor trebui identificate și utilizate în procesul de monitorizare și respectiv provizionare. Cu alte cuvinte, monitorizarea și identificarea timpurie a debitorilor cu probleme va fi o activitate esențială pană la sfârșitul anului, astfel încât să se evite un așa numit “cliff effect” începând cu ianuarie 2021.

În linie cu alte autorități de supraveghere, BNR a comunicat către bănci o anumită flexibilitate cu privire la aplicarea unor reguli din cadrul prudențial referitor la clasificarea expunerilor, cerințele de capital și cerințele de lichiditate. Flexibilitatea este însă temporară, așteptarea fiind ca în substanță băncile să continue să aplice riguros cadrul prudențial. 

Băncile trebuie să gândească atât  la nivel operațional, cât și strategic. Recomandarea noastră este ca instituțiile de credit să-și revizuiască deja strategia de afaceri și implicit strategia de risc, adaptând astfel apetitul la situația curentă de incertitudine și volatilitate crescută. Dezvoltarea mai multor scenarii de lucru (pe termen scurt, mediu și lung) care să stea la baza strategiei de afaceri este absolut necesară. Există instituții care deja lucrează cu până la 10 scenarii pentru a identifica decizii strategice optime.  

O problemă subestimată este că din momentul în care nu vor mai intra fluxuri de numerar din ratele clienților ce aplică pentru moratorium, băncile vor trebui să utilizeze din buffer-ul de lichiditate pe care îl dețin. Pe termen mediu (6-9 luni) creșterea defaulturilor va duce la exacerbarea presiunii pe lichiditate și potențial chiar de solvabilitate pentru anumite instituții.


Pe blog puteți citi și: