Îngrijorarea oamenilor față de schimbările climatice și, implicit, față de impactul pe care activitatea economică îl are asupra mediului a crescut foarte mult în ultimii ani. Poluarea prin eliberarea gazelor cu efect de seră ca urmare a arderii combustibililor fosili, utilizarea autovehiculelor și tăierea de păduri, impactul ca urmare a utilizării surselor de energie regenerabilă, precum și cantitățile uriașe de deșeuri sunt tot mai acut percepute de societate ca o amenințare a vieții pe planetă. Oamenii cer o schimbare de atitudine a autorităților și companiilor care să răspundă acestor probleme și, totodată, să își asume un rol mai puternic în limitarea acțiunilor care dăunează mediului înconjurător.
Pentru a arăta că au înțeles acest mesaj, guvernele, organismele de reglementare și alte părți interesate care au conștientizat pericolele au impus companiilor să demonstreze implicarea prin acțiuni concrete, cuantificabile. În acest context, raportările nefinanciare au devenit un element crucial al reformei economice de care au nevoie părțile interesate pentru a aborda probleme precum schimbările climatice și incluziunea socială. Așadar, datele financiare reprezintă doar o parte a poveștii unei companii, în timp ce raportarea nefinanciarăare în vedere:
- Modul în care investitorii iau decizii luând în considerare și informații nefinanciare, nu doar financiare. Investitorii cer din ce în ce mai multe informații corecte și fiabile care să susțină planul pe termen al companiilor și din perspectiva responsabilității sociale corporative.
- Modul în care companiile își evaluează riscurile climatice aferente mijloacelor de trai pentru sănătate, securitate alimentară, alimentare cu apă și creștere economică, și care sunt în continuă creștere.
- Impactul social și înțelegerea acestuia astfel încât companiile să-l cuantifice mai bine și să informeze asupra deciziilor lor.
- Reglementarea, și anume faptul că din ce în ce mai multe organisme de reglementare impun companiilor să asigure anumite informații cu privire la modul în care operează și gestionează provocările sociale și de mediu.
Legislație și cadre de raportare de responsabilitate socială corporativă
Legislația UE impune companiilor mari să prezinte anumite informații despre modul în care operează și gestionează provocările sociale și de mediu. Acest lucru ajută investitorii, consumatorii, factorii de decizie politică și alte părți interesate să evalueze performanța nefinanciară a companiilor mari și încurajează aceste companii să dezvolte o abordare responsabilă a afacerilor. Directiva 2014/95 / UE – denumită și directivă de raportare nefinanciară (NFRD) stabilește normele privind prezentarea informațiilor nefinanciare și de diversitate de către marile companii. Această directivă modifică Directiva contabilă 2013/34 / UE și a avut termen de transpunere în legislația statelor membre până în decembrie 2016. România a transpus aceasta directivă prima dată în august 2016 prin Ordinul 1938/2016 pentru entitățile de interes public, iar în decembrie 2018, prin Ordinul 3456/2018 pentru toate entitățile care la data bilanțului depășesc criteriul de a avea 500 de angajați.
În același timp, grupul de lucru creat de Comitetul pentru Stabilitate Financiară, “Task Force on Climate-related Financial Disclosures” (TCFD) lucrează la îmbunătățirea și creșterea calității raportării informațiilor financiare legate de schimbările climatice. În momentul de față aceste raportări sunt voluntare, dar toate indiciile arată că acest cadru de raportare va deveni obligatoriu în viitorul apropiat.
Cele mai utilizate cadre de raportare în prezent sunt Standardele “Global Reporting Initiative” (GRI). Aspectele și indicatorii din cadrul acestora reprezintă un punct de plecare important pentru a asigura că rapoartele întocmite de companii au la bază metode solide de prezentare a informațiilor nefinanciare. Dar pe lângă GRI și reglementatorii la rândul lor au dezvoltat cadre de raportare de responsabilitate socială corporativă, printre care se pot aminti: “Integrated reporting”, “United Nations Global Compact”, “ESG metrics and disclosures” (ESG), “EU Directive 95/2014” și TCFD.
Un element comun pe care atât TCFD, ESG, cât și GRI îl recomandă este auditarea raportările de responsabilitate socială corporativă. În prezent asigurarea acestor raportări este voluntară, dar presiunea pentru schimbare și pentru luarea de măsuri conduce la necesitatea emiterii obligatorii a unei asigurări externe din partea unor experți cu privire la conținutul rapoartelor. Această necesitate este rezultatul unor situații precum:
- Încălcarea promisiunilor de către companii, prin faptul ca nu au reușit sa se ridice la nivelul angajamentelor și valorilor asumate;
- Reglementări noi, cât și în curs de dezvoltare care includ cerințe cu penalități mari în caz de încălcare;
- Reziliența și încrederea partenerilor externi, nevoia crescută de a susține comportamente sustenabile și pentru procesele critice care stau în afara companiei;
- Cerințe mai mari de transparență: cerere pentru o mai bună înțelegere a modului în care companiile funcționează și livrează.
În funcție de nivelul de încredere pe care vor să îl acorde celor care verifică informațiile nefinanciare, companiile pot opta pentru două nivele de asigurare emise de experți externi, și anume:
- Asigurare rezonabilă
În cazul unei asigurări rezonabile, expertul adună suficiente dovezi palpabile, pentru a demonstra că raportul este conform din toate punctele de vedere cu criteriile identificate și concluzionează că raportul este pregătit sub toate aspectele semnificative în conformitate cu standardele aplicate.
- Asigurare limitată
În cazul unei asigurări limitate, expertul adună suficiente dovezi palpabile pentru a demonstra că raportul este conform cu circumstanțele date și concluzionează că nu există informații care să contrazică datele prezentate în raportul de responsabilitate socială corporativă.
Ce cred companiile despre ESG
Pentru publicul larg, termenul „ESG” (Environmental, Social and Governance – Mediu, Inițiative Sociale și Guvernanță corporativă) este un termen general care acoperă o gamă largă de inițiative și aspecte care au apărut în ultimii ani și vizează aspecte de mediu, precum schimbările climatice și lipsa resurselor. În fapt, acest termen cuprinde toate riscurile și oportunitățile care ar putea afecta capacitatea unei companii de a crea valoare pe termen lung: de la aspecte sociale precum practicile de muncă ale unei companii, gestionarea talentelor, siguranța produselor și securitatea datelor, la chestiuni de guvernanță precum diversitatea consiliului de administrație, salariile executivilor și etica afacerilor.
PwC a publicat în septembrie 2020 rezultatele sondajului anual realizat în rândul a peste 700 de directori, arătând faptul că temele abordate de ESG joacă un rol mai important în discuțiile din consiliile de administrație. De asemenea, ei cred că aceste subiecte ar trebui să joace un rol în elaborarea strategiei companiei.
Potrivit raportului, 45% dintre respondenți au raportat în 2020 că subiectele ESG se află în mod curent pe agenda consiliilor lor, comparativ cu 34% în 2019. Aproape 50% dintre directori consideră că prezentarea aspectelor legate de ESG ar trebui să fie o prioritate pentru management, procent în creștere semnificativă de la doar 30% în 2019. Cu toate acestea, doar 38% dintre directori spun că aspecte ESG au un impact financiar asupra companiilor lor, cu mult sub nivelul de 49% de anul trecut.
Alte constatări ale sondajului includ:
- 67% dintre directori consideră că aspecte precum schimbările climatice ar trebui luate în considerare la elaborarea strategiei companiei.
- 50% dintre directori spun că consiliul lor înțelege pe deplin problemele ESG care afectează compania.
- 84% dintre respondenți au fost de acord că organizațiile ar trebui să facă mai mult pentru a promova diversitatea la locul de muncă
Aspectele legate de drepturile omului, schimbările climatice și inegalitatea veniturilor joacă un rol din ce în ce mai important în strategia companiilor. Procentul de directori spunând că organizația ar trebui să ia în considerare schimbările climatice atunci când își dezvoltă strategia a crescut cu 13 puncte în doar un an (67%, de la 54%). A crescut și procentul directorilor care spun același lucru despre imigrație, drepturile omului și inegalitatea veniturilor începând cu 2019. În timp ce traversarea crizei imediate trebuie să fie prima prioritate, consiliile pot profita, de asemenea, de această ocazie pentru a schimba conversația către preocupări mai largi și pe termen lung.
Multe companii vor ieși din această perioadă de tranziție cu un aspect diferit și acum poate fi un moment bun pentru integrarea în obiectivele strategice ale unor aspecte precum schimbările climatice și inegalitatea veniturilor – mai ales că aceste subiecte rămân în centrul atenției pentru investitorii axați pe viabilitatea pe termen lung a companiilor din portofoliu.
Mai multe detalii despre sondaj găsiți aici.
