Masa monetară globală crește într-un ritm accelerat, iar formele pe care le ia se diversifică. Unele bănci centrale lucrează la înlocuirea monedelor naționale clasice cu monede naționale digitale (CBDCs – Central Bank Digital Currencies) ce vor fi emise pe baza tehnologiilor distribuite de tip blockchain sau hashgraph, conform unui studiu recent al PwC. Totodată, se dezvoltă alternative la monedele clasice și CBDCs, și anume digital token-urile create de companii sau chiar de persoane fizice.
Ne aflăm în cursul unei schimbări economice fundamentale pentru care companiile trebuie să se pregătească, astfel încât să rămână competitive și relevante. În continuare este prezentată evoluția probabilă a utilizării anumitor categorii de active digitale în funcționarea economiilor naționale și internaționale, precum și în operațiunile companiilor.
Interesant este că nu doar băncile centrale vor fi producătoare de noi active digitale. Digital tokens vor fi alternative la monedele clasice și CBDCs și vor putea fi emise de orice companie sau persoană fizică. Pe de altă parte, NFT-urile (non-fungible tokens) sunt o altă categorie de active și reprezintă identitățile digitale ale activelor fizice sau digitale, facilitând tranzacționarea acestora.
Progresul tehnologic rapid a dus la creșterea puterii de procesare a calculatoarelor și la scăderea semnificativă a costurilor specifice. Pe de altă parte, inventarea primului blockchain în anul 2008 și a hashgraphului în anul 2015 (două tipuri diferite de registre digitale distribuite[1]) au reprezentat platforme tehnologice suficient de solide pentru dezvoltarea de concepte financiare inovatoare. Un alt studiu PwC estimează că CBDC-urile și digital tokens reprezintă evoluția tehnologică ce va avea cel mai mare impact disruptiv în următorii 20 de ani. Se pare că schimbarea compoziției masei monetare ar putea fi soluția care să adreseze deficiențele sistemului economic din prezent[2], de aici putând chiar (re)apărea banii reali („sound money”), echivalentul aurului digital.
Aflându-se la intersecția dintre 3 domenii ultra competitive, și anume tehnologie, finanțe și dezvoltare colaborativă (“open source”), serviciile financiare construite pe infrastructuri distribuite se dezvoltă cu rapiditate. La fel de rapidă este și adopția acestora: numărul de utilizatori de active digitale (crypto) crește cu 113%, în timp ce numărul utilizatorilor de internet creștea cu 63% în aceeași perioadă a ciclului (anii 1997 – 1998).
Băncile centrale urmăresc înlocuirea monedelor naționale clasice cu monede naționale digitale (Central Bank Digital Currencies) și conform unui studiu recent al PwC, majoritatea vor emite CBDC-uri în următorii ani. Astfel, peste 60 de bănci centrale explorează emiterea de monedă națională digitală, unele dintre acestea încă din 2014. Anumite bănci centrale au început chiar implementarea (China și Bahamas). În Statele Unite vor fi lansate 5 proiecte pilot până la finele anului 2021, iar Uniunea Europeană dorește să implementeze euro digital până în 2024.
Topul în funcție de maturitate al primelor 10 proiecte CBDC destinate Retailului este compus din:
- Bahamas
- Cambodgia
- China
- Ucraina
- Uruguay
- Ecuador
- Caraibe de Est
- Suedia
- Korea de Sud
- Turcia
Topul în funcție de maturitate al primelor 10 proiecte CBDC destinate Interbank sau Wholesale este compus din:
- Thailanda
- Hong Kong
- Singapore
- Canada
- Marea Britanie
- Franța
- Africa de Sud
- Europa
- Emiratele Arabe Unite
- Japonia
Probabil utilizarea activelor digitale emise de băncile centrale va avea loc la nivel global în următorii 5 ani, având în vedere avansul semnificativ al Chinei în această direcție. Există posibilitatea ridicată ca proiectul gigant de infrastructură al Chinei, denumit Belt and Road Initiative (investiții de aprox. 160 miliarde USD pentru a conecta Asia de Europa) să fie finanțat prin crypto Yuan, facilitând mai ales împrumutarea / stimularea economiilor africane. În acest context, Statele Unite probabil vor accelera dezvoltarea dolarului digital pentru a încerca să nu piardă statutul de monedă de rezervă la nivel global.
Pe lângă Central Bank Digital Currencies, alte active digitale sunt emise de privați, persoane juridice și persoane fizice.
- Utility tokens facilitează plata serviciilor. Spre exemplu, operatorii de transport public dintr-un anumit ecosistem (toți operatorii de transport public dintr-un județ, sau toți operatorii de transport de călători pe calea ferată din România, etc.) își vor putea crea o monedă comună, iar pentru fiecare rută ar putea seta un tarif specific. În acest fel, călătorii vor folosi transportul în comun mai simplu, fără grija biletelor / abonamentelor diferite, toate plățile fiind efectuate dintr-un singur cont. Plățile ar fi instantanee și ar ajunge direct la transportator.
- Cash-back tokens permit gamificarea interacțiunii cu clientul final. Pentru mai multe detalii, vă invit să accesați acest link, unde puteți explora un astfel de use-case. Este vorba de un proof-of-concept pe care l-am creat utilizând rețeaua distribuită Hedera, cu scopul de a revitaliza economia Văii Jiului prin creșterea turismului local. În acest moment, PoC-ul nu este în producție.
- Asset-backed tokens susțin investițiile și tranzacțiile de active fungibile, fizice sau digitale. Spre exemplu, o clădire de birouri evaluată la 100 milioane euro ar putea să își găsească greu un cumpărător, dacă lichiditatea în piața respectivă este scăzută. Din acest motiv, uneori se aplică discounturi semnificative (ex: 20%) pentru a atrage cumpărători. Prin utilizarea de asset-backed tokens, respectiva clădire va putea fi tokenizată și tranzacționată în fracții. Fiecare monedă va reprezenta o arie a clădirii, calculată ca număr total monede emise / aria totală utilă. Prin tokenizare, clădirea va putea fi tranzacționată în incremenți foarte mici, va putea fi accesată lichiditate la nivel global (fără constrângeri geografice), vor fi eliminate barierele de intrare (oricine va putea investi, indiferent de nivelul de capital disponibil), iar tranzacționarea și schimbarea proprietății activelor se va realiza instant, odată cu transferul monedelor dintr-un cont în altul.
- Community tokens facilitează luarea deciziilor în comunitate . Spre exemplu, un club de fotbal va putea monetiza într-un mod inovator baza de fani. Emițând propria monedă, clubul va putea acorda drepturi de vot direct proporționale cu valoarea activelor deținute. Astfel, fanii ce dețin moneda clubului vor putea lua decizii precum componența echipei în jocurile amicale, designul echipamentului etc.
- Non-fungible tokens (NFTs) sunt destinate investițiilor și tranzacțiilor de active unice, fizice sau digitale. NFT-urile reprezintă identitățile digitale ale activelor fizice sau digitale și vor facilita tranzacționarea acestora, fiind importante atunci când se dorește autentificarea unui activ. În prezent, piețele de NFT-uri arată și funcționează ca un magazin online obișnuit.
Ce pot face companiile din orice industrie pentru a se pregăti? În primul rând trebuie să exploreze dacă modelele lor de business ar putea fi îmbunătățite prin utilizarea activelor digitale. Sunt șanse mari ca, prin integrarea sistemelor din prezent cu registre distribuite, operațiunile să poată fi optimizate sau să poată fi create noi produse și servicii. Trebuie, totodată, analizată cu atenție utilizarea de către competitori a rețelelor distribuite, fiindcă aceasta poate duce la perturbarea echilibrului pieței și câștigarea de către aceștia a unui avantaj competitiv greu de inversat.
[1] Registrele distribuite (de tip blockchain sau hashgraph) sunt baze de date partajate și sincronizate în întreaga lume, accesibile tuturor participanților. Chiar dacă informațiile stocate în aceste registre sunt publice, acestea sunt criptate (prin criptografie) iar informațiile rămân confidențiale, putând fi decriptate doar de emitent și destinatar.
[2] Odată cu puterea guvernelor de a crea noi unități monetare, fără limitele impuse anterior de necesitatea existenței unei cantități proporționale de rezerve de aur, a apărut problema cheltuielilor guvernamentale nesusținute de veniturile curente („deficit spending”). Practic, guvernele cheltuie anual mai mult decât obțin prin colectarea de taxe și impozite, cu speranța că acest deficit va fi acoperit la un moment-dat, în viitor.
