ESG Servicii Financiare

Eveniment ESG pentru instituțiile financiare: Impactul regulamentului SFDR – după 6 luni de la primul termen de implementare

Unul din pilonii de reglementare a pieței financiare pentru realizarea obiectivului de reorientare a fluxurilor de capital către investiții durabile, stabilit prin Planul de acțiune privind Finanțarea durabilă de către Uniunea Europeană în 2018, este Regulamentul UE 2019/2088 despre informaţiile privind sustenabilitatea în sectorul serviciilor financiare (Sustainable Finance Disclosure Regulation - SFDR) care a intrat în vigoare pe 10 martie 2021.

Unul din pilonii de reglementare a pieței financiare pentru realizarea obiectivului de reorientare a fluxurilor de capital către investiții durabile, stabilit prin Planul de acțiune privind Finanțarea durabilă de către Uniunea Europeană în 2018, este Regulamentul UE 2019/2088 despre informaţiile privind sustenabilitatea în sectorul serviciilor financiare (Sustainable Finance Disclosure Regulation – SFDR) care a intrat în vigoare pe 10 martie 2021.

SFDR  își propune să sporească transparența modului în care participanții de pe piața financiară integrează riscurile și oportunitățile de durabilitate (de mediu, social și de guvernanță – ESG) în deciziile lor de investiții. De asemenea,  acesta introduce un sistem de clasificare cu noi cerințe de transparență pentru anumite produse financiare, cu un impact considerabil asupra pieței financiare.

În cadrul celui de-al treilea eveniment (despre primul și al doilea puteți citi aici și aici) din seria de webinarii ESG dedicate instituțiilor financiare, Ana-Maria Butucaru, Partener Servicii Financiare PwC România și Andreea Topuzu, Senior Manager Servicii Financiare PwC România au discutat despre impactul acestui regulament, corelat cu standardele tehnice și cu prevederile din Taxonomia UE, asupra participanților la piața financiară și a produselor financiare cărora li se aplică acest regulament – în special administratorilor de fonduri de investiții, instituțiilor de credit care oferă servicii de gestionare a portofoliilor de investiții, pensii private sau firmelor de asigurări care au în portofoliu produse de asigurare cu componentă investițională, dar și instituțiilor financiare care oferă servicii de consultanță cu privire la produse financiare.

La nivel național, Legea 158/2020 modifică și completează legislația sectorială specifică entităților financiare cărora le sunt aplicabile prevederile Regulamentului SFDR, incluzând SSIF, SAI, AFIA, administratori PII și PIII, anumiți asiguratori, anumite instituții de credit, brokeri de asigurare, consultanți de investiții. Modificările și completările aduse legislației impun entităților financiare respectarea SFDR și stabilesc sancțiuni în caz de neconformare.

Aspecte-cheie ale SFDR corelate cu prevederile taxonomiei

Cerințele de raportare date de SFDR se referă atât la cerințe de raportare la nivelul de entitate cât și la nivel de produs și se concentrează pe trei direcții:

  • Integrarea riscurilor de sustenabilitate;
  • Principalele efecte negative (PAI) ale investițiilor asupra sustenabilității;
  • Măsura în care caracteristicile ESG sunt integrate în produsele financiare.

Informații detaliate cu privire la aceste aspect sunt prezentate în politicile interne, pe website, în documentele precontractuale (de exemplu în Prospectul de investiție în cazul fondurilor de investiții) sau în rapoartele anuale.

Taxonomia UE prevede cerințe de raportare și criterii uniforme pe baza cărora o activitate economică este considerată sustenabilă din punct de vedere al mediului. Se aplică începând cu 1 ianuarie 2022 participanților la piața financiară care creează și distribuie produse financiare precum și entităților de interes public cu un număr mediu mai mare de 500 angajați, subiect al NFRD.

Conform SFDR, începând cu 30 iunie 2021, participanții la piața financiară care, la data întocmirii bilanțului, depășesc criteriul privind numărul mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar (individual si consolidat la nivel de grup) publică și mențin pe site-urile lor o declarație privind politicile lor de diligență privind principalele efecte negative ale deciziilor de investiții asupra factorilor de durabilitate. Entitățile cu număr mediu de angajați mai mic de 500 adopta principiul  “comply or explain”. Astfel, în cazul în care nu iau în considerare efectele negative ale deciziilor de investiții asupra factorilor de sustenabilitate, pot declara acest lucru, împreună cu motivele și informațiile referitoare la intenția și la momentul când vor lua în considerare astfel de efecte negative.

Citește și:

Impactul cel mai vizibil al SFDR este asupra clasificării produselor financiare în raport cu ambițiile ESG. Astfel regulamentul prevede 3 tipuri de produse financiare care implică cerințe de raportare diferențiate, astfel:

  • Articolul 8: Produse financiare care promovează caracteristici de mediu sau sociale
  • Articolul 9: Produse financiare care au ca obiectiv o investiție sustenabilă
  • Articolul 6: Toate celelalte produse

Detalii cu privire la diferențe de clasificare și cerințe de prezentare diferențiate sunt prevăzute în Standardele Tehnice de Raportare (“RTS”), în format draft la momentul actual. Conform RTS, emitenții de produse financiare care promovează, printre altele, caracteristici de mediu sau sociale sau au ca obiectiv investiții sustenabile au obligația de a face prezentări mai extinse, inclusiv cât din investițiile financiare pe care le promovează produsele respective sunt aliniate cu Taxonomia. Obligațiile de prezentare se referă la site-uri internet, informații precontractuale și rapoartele anuale.

De la introducerea SFDR în martie 2021, la nivelul Uniunii Europene, fondurile de investiții clasificate la articolele 8 și 9 reprezintă aproximativ o treime din activele fondurilor de investiții disponibile spre vânzare în Uniunea Europeană, și se estimează ca ar putea atinge atinge jumătate din activele totale din sfera SFDR în următoarele 12 luni. 

În concluzie, SFDR este un punct de reper pentru investitorii interesați de aspectele ESG, ridicând standardul pentru fondurile care se declară „verzi”.

Totodată, obligațiile impuse de SFDR și Taxonomie care au avut primul termen de implementare 10 martie 2021 aduc cu ele o serie de provocări asupra emitentilor și distribuitorilor de produse financiare, cum ar fi colectarea datelor relevante ESG, costuri operaționale suplimentare, resurse informatice sau expertiza necesară pentru înțelegerea și implementarea acestor regulamente.

Citește și:

Ce urmează?

În perioada următoare, PwC România va continua seria de webinarii dedicate ESG pentru instituțiile financiare, prezentând soluții practice la temele ESG actuale care afectează semnificativ sectorul financiar:

  • “Aspecte cheie privind finanțarea sustenabilă”
  • “Riscurile climatice și testele de stres privind riscurile climatice în sectorul financiar”
  • “Evaluarea si raportarea performanței ESG pentru sectorul financiar”
Share
Share
Share