Reducerea oportunităților de investiții și finanțare, de încheiere cu succes a unei tranzacții, pierderea clienților sau chiar cazuri de răspundere la nivelul conducerii societății sunt doar câteva dintre problemele cu care s-ar putea confrunta companiile în lipsa unei strategii adecvate în domeniul ESG.
Potrivit unui sondaj realizat de PwC România în cadrul webinarului Fiscalitatea, o componentă de bază a raportării ESG, doar 30% dintre companiile respondente spun că au implementate politici ESG/standarde de sustenabilitate, iar două treimi (63%) arată că sunt familiarizate cu acestea într-o mică măsură. Întrebați dacă organizațiile pentru care lucrează vor include standarde legate de politicile fiscale în strategia ESG, 26% dintre respondenți au răspuns afirmativ, 5% au arătat că nu și 68% că nu este cazul/ nu au sau nu sunt la curent cu implementarea unei astfel de strategii.
Anda Rojanschi, Partener D&B David și Baias
Conceptul de ESG aduce o schimbare de viziune asupra rolului și scopului unei societăți comerciale. Trecem de la o viziune pe termen scurt, cea a profitului maxim și imediat, la o viziune pe termen mediu și lung. Acum vorbim despre profitul durabil și despre obligația unei societăți de a avea în vedere impactul activității sale pe termen mediu și lung atât asupra celor direct interesați (spre exemplu salariații), cât și asupra mediului înconjurător și asupra comunității în care funcționează. Acum 100 de ani, Henry Ford spunea că două cele mai importante active ale societății, reputația și oamenii, nu se regăsesc în bilanț. Astăzi, standardele ESG vin exact ca să măsoare aceste aspecte intangibile. Tendința actuală este de standardizare și uniformizare a regulilor în domeniul ESG întrucât este important să existe o concurență corectă, o piață în care societățile să aibă același obligații și condiționalități și aceeași șansă de a realiza un profit durabil.
Ana Maria Iordache, Partener D&B David și Baias
Încă din anul 2017, la nivel european și ulterior la nivel național, au fost adoptate acte normative care obligă companiile mari, cu peste 500 de angajați, să întocmească declarația nefinanciară. După 3 ani de raportare nefinanciara și o serie de analize cu privire la eficacitatea acesteia s-a concluzionat ca nu și-a atins obiectivul, fiind înțeleasă și implementată doar ca o obligație de conformitate. Din acest motiv, la nivel european, s-a luat decizia de a se acționa pe două fronturi legislative menite a aduce o schimbare de mentalitate în ceea ce privește modul de a face business, mai transparent și mai sustenabil. Pe de-o parte a apărut Regulamentul privind taxonomia, care este deja în vigoare și care impune o serie de obligații încă de anul acesta. Pe de altă parte, pentru jucătorii din piața financiară există regulamentul privind divulgarea informațiilor referitoare la finanțarea durabilă. Ambele acte normative au menirea de a încuraja și mai ales de a finanța investițiile durabile. Pentru celelalte sectoare de activitate se dorește o regândire a sistemului de raportare nefinanciară. În acest sens avem o propunere de directivă – Directiva CSDR (Corporate Social Responsibility Directive) care aduce două elemente de noutate extrem de importante: extinderea companiilor obligate să depună declarația nefinanciara și auditarea pe criterii de ESG. Așadar, companiile care îndeplinesc 2 din cele 3 criterii prevăzute de Directiva CSDR (așa cum rezultă din forma sa actuală, de propunere legislativă), și anume: au peste 250 de angajați, peste 40 de milioane de euro cifră de afaceri, sau peste 20 de milioane de euro active totale, vor fi supuse obligației de auditare pe criterii de ESG. O parte dintre cerințele impuse de Regulamentul privind taxonomia și din cele propuse de Directiva CSDR au fost deja implementate la nivel național prin Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate, care a fost modificat la sfârșitul anului trecut și care deja obligă ca în declarația nefinanciară să avem în vedere criteriile de ESG. În plus, o noutate la nivel național este faptul ca se lucrează la redactare și urmează a fi adoptat Codul Român al Sustenabilității, care va aduce o serie de obligații suplimentare și recomandări atât în privința factorului de mediu, cât și al celui social și de guvernanță. Drept urmare, având în vedere interesul crescut asupra acestui domeniu și intențiile clare de reglementare extinsă a normelor ESG atât la nivel european cât și național cred că este deja momentul să ne pregătim pentru o schimbare de mentalitate în modul de conducere a afacerilor noastre, sa acordăm o atenție sporită factorilor de mediu, sociali și de guvernanță, să analizam strategia, politicile și procedurile după care este condusă afacerea și să le actualizăm prin includerea criteriilor ESG. Numai în acest fel vom putea ține pasul cu noua paradigmă ESG, bazată pe trei piloni esențiali – transparență, responsabilitate și sustenabilitate, și doar prin implementarea acestor trei piloni în modul de funcționare al companiei vom putea satisface nevoile consumatorilor, menține avantajele concurențiale si răspunde obligației de auditare.
Daniela Dinu, Director PwC România
Fiscalitatea nu s-a aflat de la început în centrul discuțiilor referitoare la politicile de mediu, de sustenabilitate și guvernanță, dar acest lucru s-a schimbat semnificativ, în ultimii ani. Acest lucru s-a întâmplat pe de-o parte pe fondul creșterii cheltuielilor publice și a deficitelor generate de pandemia Covid care a făcut ca guvernele să adopte o multitudine de măsuri verzi. Iar pe de altă parte se acordă o mare atenție în ceea ce privește caracterul de moralitate și corectitudine cu privire la taxele și impozitele plătite de o societate. Vedem că standardele de sustenabilitate se extind și în zona fiscală, iar taxele și impozite vorbesc despre integritatea unei companii și cum anume contribuie aceasta la bunăstarea economiei în care activează.
Semnalul de alarmă cel mai evident vine din zona investitorilor, care astăzi urmăresc foarte atent obiectivele ESG atunci când își fundamentează deciziile de finanțare/investiții, dar și din zona consumatorilor care au început să penalizeze acele comportamente care nu sunt aliniate politicilor de sustenabilitate.
De aceea, managementul executiv al societății trebuie să asigure această aliniere la standardele ESG, nu ca o obligație ce trebuie îndeplinită, ci ca un demers absolut necesar pentru a asigura tranziția cât mai rapidă la o economie verde, socială și în bună guvernanță.
Carmen Dan, Manager PwC Romania
Mediul reprezintă o componentă foarte importantă a conceptului ESG atât din perspectiva aspectelor de protecția mediului cât și a taxelor datorate de operatorii economici autorităților de mediu. Chiar dacă problemele de mediu care sunt gestionate de o companie în activitatea de zi cu zi nu sunt un concept nou și recent legiferat, acum este momentul să le abordăm într-un context – cadru mai larg și coerent, alături de componenta socială și de guvernanță.
Pe scurt, litera E ca parte a conceptului ESG se referă la impactul pe care activitatea unei companii îl poate avea asupra mediului și capacitatea de a gestiona diverse riscuri de mediu.
Indicatorii generali care pot fi utilizați pentru a cuantifica impactul de mediu ar putea fi următorii:
- Emisii de gaze cu efect de seră şi schimbări climatice
- Procentul de reducere a energiei utilizate
- Cantitatea de deșeuri periculoase generată dintr-o activitate
- Raportul dintre cantitatea de deşeuri generată și cantitatea de deșeuri reciclată etc.
Principalele arii de mediu care trebuie analizate cu precădere din perspectiva unui impact potențial asupra businessului ar fi emisiile de gaze cu efect de seră, eficientizarea consumului de energie, gestiunea deșeurilor, gestiunea substanțelor toxice și periculoase, aspecte legate de biodiversitate etc. Gestiunea deșeurilor reprezintă una din componentele de bază în strategia ESG a unei companii. Gestiunea deșeurilor este într-o continuă dinamică din perspectiva alinierii la prevederile legislative europene, în contextul economiei circulare și a strategiei ESG.
Ovidiu Bold, Managing Associate D&B David și Baias
Multe dintre societăți fac parte din grupuri multinaționale și aleg să preia procedurile și politicile de la societatea mamă. Totuși, este foarte importantă o verificare, o revizuire și o adaptare a politicilor grupului din perspectiva regulilor locale, pentru că se întâmplă uneori ca România să transpună diverse directive sau acte europene într-o manieră ușor particulară. De exemplu, proiectul de lege pe problema whistleblower (avertizorilor de integritate) aduce o abordare ceva mai rigidă, mai formalistă, față de directivă care e mult mai largă și mai permisivă.
Va fi necesară o alocare clară a atribuțiilor între diferitele organe corporative: AGA, administratori sau directori, stabilirea de comitete specializate, audit, nominalizare, remunerare. În țări mai avansate se vorbește deja despre comitete de ESG care să urmărească în ce măsură societatea își îndeplinește obligațiile asumate pe zona de ESG.
Un alt principiu al unei guvernanțe corporative sănătoase este o politică de remunerare sustenabilă la nivelul administratorilor și directorilor, să existe criterii de malus sau clawback, precum și (ca o bună practică) indicatori de performanță din perspectivă ESG. Un alt aspect ar fi alinierea cadrului intern cu principiile ESG și crearea unui cadru de dialog cu stakeholderii externi: angajați, ONG-uri sau comunități locale.
Tot de actualitate este și subiectul administratorilor independenți, acesta vine mână în mână cu comitetele specializate și se referă la nevoia unei priviri echilibrate și critice asupra felului în care o societate este condusă. În momentul în care cadrul legal va evolua și aceste aspecte care țin de ESG și în particular de guvernanță vor deveni obligatorii, vom vedea din ce în ce mai des cazuri de răspundere, în special la nivelul administratorilor. Ne așteptăm să apară și mai multă jurisprudență în ceea ce privește atragerea răspunderii administratorilor din perspectiva obligațiilor generic reglementate prin legea societăților pe care le au aceștia: obligația de prudență, obligația de diligență și de loialitate față de societate. Deci trebuie să planificăm încă de pe acum felul în care organizăm și aranjăm guvernanța corporativă a societății pentru a preîntâmpina sau măcar limita orice astfel de cazuri de răspundere la nivelul conducerii societății.
Adina Oprea, Managing Associate D&B David și Baias
Realitatea ESG își face simțită prezența și în tranzacții indiferent că vorbim de tranzacții clasice de tip M&A, de finanțări din partea băncilor sau de listări la bursă. Este clar că ESG devine o prioritate pe agendă investitorilor. Aceștia se concentrează și se vor concentra din ce în ce mai mult pe verificarea modului în care sunt implementate criteriile ESG, se vor concentra pe scoringul ESG pe care diversele societăți-țintă îl au și vor dori să vadă proactivitate din partea companiilor în ceea ce privește includerea criteriilor ESG în strategia lor de business. În acest context, devine esențial pentru companii să demonstreze existența unui echilibru între interesul societar – economic și interesul sau grija pentru societate în general. Companiile care vor reuși să dovedească existența acestui echilibru și să se adapteze cât mai repede la realitatea ESG vor dobândi în mod evident un avantaj competitiv și își vor spori astfel șansele de a obține mai ușor finanțări sau de a încheia cu succes o tranzacție. Vorbim astfel de servicii specifice care apar în contextul tranzacțiilor: chestionarele ESG, analiza de tip due diligence cu specific ESG, servicii noi care vor constitui instrumentele de reflectare a riscurilor ESG identificate ulterior în documentele tranzactiei.
