Tax & Legal

Obligația din Directiva privind deșeurile: Cum identificăm substanțele și articolele care trebuie notificate?

Noile prevederi în domeniul substanțelor periculoase din Directiva UE privind deșeurile reprezintă o provocare pentru operatorii economici care introduc pe piața UE articole sau obiecte complexe care conțin substanțe vizate de aceasta și a căror concentrație depășește 0,1 % din greutate.

Noile prevederi în domeniul substanțelor periculoase din Directiva UE privind deșeurile reprezintă o provocare pentru operatorii economici care introduc pe piața UE articole sau obiecte complexe care conțin substanțe vizate de aceasta și a căror concentrație depășește 0,1 % din greutate. 

Astfel, începând cu data de 5 ianuarie 2021, companiile care introduc pe piața Uniunii Europene un articol ce conține o substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită într-o concentrație de peste 0,1 % din greutatea sa trebuie să transmită informații relevante referitoare la acesta către Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA). Obligația este prevăzută de Directiva privind deșeurile care a stabilit că este necesară reducerea conținutului de substanțe periculoase în materiale și produse pentru utilizarea acestora în condiții de siguranță. 

Citește și:

Conferința PwC: Revenirea pieței de M&A de la sfârșitul lui 2020 va continua și în 2021. Investitorii au bani și vor să facă achiziții

Complexitatea procesului de notificare constă în faptul că un furnizor trebuie să analizeze toate tipurile de articole și obiecte complexe, să identifice toate substanțele periculoase aflate în compoziția acestora și apoi să verifice dacă substanțele identificate se află sau nu incluse în lista substanțelor candidate.

Ulterior, pe baza acestei analize preliminare, furnizorul va trebui să transmită ECHA, prin intermediul bazei de date SCIP, toate informațiile relevante de care dispune pe baza cărora articolul va putea fi utilizat în condiții de siguranță.  

De aici, un întreg lanț de întrebări, uneori fără răspuns ajung să complice și mai mult activitatea de zi cu zi a operatorilor economici. Ce puteți face?  O analiză preliminară și o încadrare corectă a substanțelor vizate introduse pe piață a căror concentrație depășește valoarea de 0,1%.  O atenție deosebită trebuie îndreptată către  industria de autovehicule, producătorii și importatorii de echipamente electrice și electronice și articole de uz casnic. Desigur, sunt vizate multe alte industrii, și de aceea este necesară analizarea detaliată a fiecărui articol în parte din portofoliul fiecărui operator economic pentru a decide dacă face sau nu obiectul acestei notificări, în funcție de compoziția sa. 

Ce este SCIP (Substances of Concern in Products) și care este scopul pentru care a fost dezvoltată?

SCIP este o bază de date în care furnizorii de articole sau obiecte complexe, adică produse și articole, pun la dispoziția autorităților informații despre substanțele care prezintă motive de îngrijorare. Aceste informații vor fi disponibile pe întregul ciclul de viață al produsului sau materialului și chiar și după ce acel material a devenit deșeu.  

Citește și:

Eveniment: România a ajuns într-un punct de ”no return” în care trebuie să accelereze procesul de digitalizare. Principalele declarații

Adevărata provocare: Cum identificăm substanțele și articolele care trebuie notificate SCIP?

Dacă semnificația și utilitatea unei astfel de baze de date este relativ clară, provocarea cea mai mare intervine atunci când un furnizor trebuie să introducă respectiva substanță în baza de date SCIP. Un fabricant sau un importator al unui articol, fie el distribuitor sau alt operator din cadrul lanțului de aprovizionare care introduce un articol pe piață trebuie să verifice dacă articolele ca atare sau provenind din obiecte complexe conțin substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită sunt candidate sau nu pentru autorizare. 

Adevărata provocare o reprezintă de fapt, această analiză extrem de complicată a identificării  substanțelor și articolele care trebuie notificate SCIP și a informațiilor relevante care trebuie transmise.

Pe lângă o cunoaștere temeinică a componenței chimice este necesară atât verificarea și identificarea exactă și corectă a componenței produsului cât si eventualele efecte adverse din punct de vedere al sănătății.

De asemenea, printre provocări nu trebuie să excludem identificarea categoriilor principale de furnizori. De ce spunem acest lucru? În practică, am observat că datele și informațiile relevante referitoare la articolele ca atare sau la obiectele complexe sunt, de fapt, deținute de primul furnizor din lanțul de aprovizionare, ori dacă furnizorul de articole nu este primul în lanțul de aprovizionare, acesta nu trebuie să mai notifice, ci doar sa se asigure că respectiva substanță este inclusă în baza de date.

De aici apare și întrebarea firească: eu, ca furnizor, am sau nu această obligație? Pentru ce articole și substanțe este obligatorie transmiterea unei notificări SCIP și ce informații trebuie comunicate?

Definirea noțiunii de articol este introdusă de Regulamentul REACH și se referă la toate articolele ca atare sau provenind din obiecte complexe introduse pe piața UE și în compoziția cărora se află o substanță din lista de substanțe candidate într-o concentrație de peste 0,1 % din greutate. Aceste articole fac obiect de notificare SCIP. De asemenea, și obiectele complexe care încorporează astfel de articole trebuie notificate la rândul lor, către ECHA.

Nu există un set predefinit de informații care trebuie furnizate către ECHA, dar furnizorul trebuie să se asigure totuși că dispune de o serie de informații care să fie suficiente pentru a permite utilizarea în condiții de siguranță a articolului. Aceste informații trebuie organizate astfel încât să includă date relevante pentru întregul ciclu de viață a articolului sau obiectului complex precum și pentru eliminarea, reutilizarea, reciclarea acestuia la momentul la care devine deșeu.

Share
Share
Share